FLOARE PETROV

am emoții puternice nu pot să dorm fericirea-ntre prieteni inima-mi inundă vise cu ochi deschiși poeme le transform în salba amintirilor pun fiece secundă. noapte incandescentă, luceferi

lui Alexandar nu știu ce a fost vis sau fantezie cumva doi ochi căprui m-au fascinat este minune rară o dragoste târzie îmi umple sufletul cu suflul minunat. de-aș putea opri cumva timpul în

cumva obosită mă îndrept spre amurg viața mea afost altar de poezie lumini ancestrale prin inimă curg umezind cu rouă iubirea târzie. n-am trăit zadarnic, am evoluat iluminarea sufletului o

un condei vrăjit am câștigat la tombolă lăcrimează când atinge angelice lumini viața mea de atunci mirabilă parabolă o trec prin deșertul plin cu beduini. atinge-mi inima cu un cuvânt

iarna-i o pacoste îngheață podețe înfige sloiuri în ramuri fragile soarele nu mai răspândește blândețe lacrimile degeră în vremuri ostile. din munți mai coboară un dram de tandrețe de la

în inima mea iubirea mai cântă ca marea cu valuri ce aleargă spre mal dar mai și plânge în limba cea sfântă și compune slove cu fiorul carnal. inima mai crede în lucruri de valoare melodii de

uneori aș vrea să fiu un fulg să mă topesc în palma ta iubite intrând în sânge iubirea s-o promulg în lumea ta nimeni să nu mă uite. te-am iubit cu ardoare și-n vis farmecul iubirii noastre să

înșir gânduri pe salba de Rusalii liniștea sufletului coboară din soare mi-e dor de iubirea cu parfum de dalii de o drumeție prin văi și ponoare. vara amintirilor îmi umple timpul trăiesc

febril frământ în coca nopții stele cu luminile albastre mă înveșmânt freamătă-n credință gândurile mele ornez cu miere dulce fiecare cuvânt. lumea mea e plina de sublime esențe mă îndrept cu

beție de cuvinte, clipuri cu perseide, fluxul creației atinge infinitul, lumina stelară în suflet se divide, bucuria apare deodată cu răsăritul. eu sunt consecventă visului

iubesc, am curaj și nu mă tem de stihiile vremii pretutindeni prezente cu raza speranței ard orice blestem și-mi colorez destinul cu versatile tente. nutresc un extaz să-mi vibreze în

dimineața răzbate prin aburi de cafea se trezesc gânduri din raiul gândirii lumina coboară pe zări de catifea cu sclipiri de cristal în raza privirii. e cald și e bine și eu mai

primăvara a intrat în câmpul muncii iarna obosită s-a întors la Nord n-o să-i mai simt gerul aspru-i fiord și ghiocei vestesc frumusețile luncii. lumina voioasă se așterne pe munți mirările

am creat cu poeții legături fraterne ne leagă versul cu lumea minunată descopăr cu ei cărările eterne marea de iubire cu munți împreunată. descopăr cu poeții ninsorile luminii cuvintele care

distanța dintre noi o umple versul el trasează drumul emoțiilor tari oglinda în care privește universul cum se zbat în noapte poeții solitari. este ecoul care escaladeaza frunți puntea

răspândesc gânduri pe pământ și în aer anii sunt înșirați pe al vieții caier sunt luni de zile de când priveghez lumea care moare de virusul chinez. durerea mea ca marea-i de adâncă doar

cos doruri roșii cu fir de borangic pe pânza albă ca să devină ie transform pasiuni în capital logic o slovă optimistă îți ofer și ție. lărgesc universul cu gândurile mele visele zburătoare