FLOARE PETROV

clipe durabile fecunde care izvorăsc din centrul universului plin de magie gânduri limpezite în lacrimi sporesc precum roadele dintr-o ciupercărie. timpul s-a încălțat în pantofii

dezvolt încrederea că doar Binele învinge, mă agăț de firul vieții împletit cu frumusețe, soarele e departe dar totuși mă atinge, cu povețele cerești scrise în letopisețe. sunt gata de

sunt ca o floare strivită într-o carte între pământ și cer mă ofilesc cum să las trecutul meu de-o parte? amintiri arzătoare mă năpădesc. buzele mele sunt petale crestate timpul mi-e potrivnic

compun pentru iubire o rapsodie mă transfigurează emoții de opal voi transforma necazul în comedie fericiri să mă ducă pe un drum principal. nu am timp de regrete și de tristeți rezonez cu

sufletul meu bucurii plămădește uneori mă simt într-un car alegoric nimic în lume nu mă îngrădește să am cu gândul succes categoric. urcușul pe Golgota e destul de greu cu pași siguri voi

mă zbat pentru viață ca ursul pe ghețar problemele vârstei mă scot din minți uneori îmi pare că timpu-i piețar îmi vinde iluzii pe trudiți arginți. fac cu lumina zilnic perfuzii și din

privesc spre cer din al nopții pridvor acolo dăinuie acum bărbatul meu dorurile de el curg precum un izvor am să-l ador am să-l iubesc mereu. am să-l cinstesc cum știu numai eu ca pe un

o melancolie mă transfigurează mă aplec întrun rafinament interior unde sufletul meu stă de pază unde se naște fermecător fior. învăț să trăiesc și cu fatalități cu lungi tristeți ce beau

iubirea m-a făcut să mă simt regină în regatul căsniciei cu sufletul pereche am ferit-o de a timpului rugină o păstrez cu vervă în datina străveche. i-am făcut iubirii sute de reclame să fie

iarna mea e plină de intemperii vântul viscolește cu rafale mari dar nu mai tremur și nu mă sperii am legat destinul meu de cronicari. ei îmi povestesc de anotimp sublim cu ninsori stelare și

topesc dezamăgirea raiului răvășit de furtună în razele lunii iubitoare pline de magie abisul uman piere în veghea duioasă nocturnă blânda dezrobește visul prin nobilă regie. armoniile nopții

un munte romantic am moștenit la naștere mi-a fost ursit să fiu miliardară în idei am urcat zilnic pe scara de cunoaștere și am lăsat să curgă lacrimi din condei. bogată în vise, în doruri, în

în desenele mele zâmbetele înfloresc și poezia crește cu muguri de speranță cerul și pământul le preamăresc căci mi-au dat vieții dulce substanță. mi-au încurajat zborul către stele și au

tăcerea mieilor, masacrul mieilor rasa umană e crudă și barbară curg lacrimi grele din lumina ochilor blândețea se stinge ca viața amară. Săptămâna Neagră e însângerată nu pot să fac nimic să

atinge-mi inima cu un gând versatil o să cred că e vremea să cânte simfonia vieții compusă cu stil ca un îndemn să pășesc înainte. sub aripa de înger simt protecție am învățat tristețea s-o

prin sufletul meu ca printr-un templu se perindă erudiți dar și analfabeți m-am străduit mereu să fiu un exemplu pentru oamenii demonizați și beți. vise doruri amintiri notate-n

dacă viata e o luptă, voi lupta, răsună norii, unii împletesc cuțite cu bastoane cenușii, alții îmbină cuvinte la grădinița de păuni, îngeri construiesc iubire din cenușe din tăciuni. alții

am împrăștiat tristețea în codru liniștea să-mi aflu pe cărări de lumină caut speranțe și optimismul modru la izvorul dragostei cu apă cristalină. iubitul meu s-a înălțat cu Sfântul Duh e

valuri mă poartă-n larg ca pe o velă vâslesc în noapte cu năvalnic dor viața mea a fost o mistică telenovelă am învățat să iubesc să iert să ador. am iubit puternic cu patimă de nimfă pe