FLOARE PETROV

divinizez viața plină de ritmuri cu miasme dulci și acrișoare în miezul zilelor plutesc parfumuri când frenezia se scurge în picioare. am căzut pradă ușoară melancoliei îmi domină ființa cu

renunțarea la vis e o formă de chin un fenomen dramatic fără energie dar eu visez sub cerul ca un baldachin din steaua mea se cerne sublimă magie. nu , nu renunț la formele de nostalgie dar

candela iertărilor se aprinde în noapte, lumina intră-n suflet ca o liniște sacră, în focul dragostei doar emoții răscoapte, înlocuiesc mirabil tristețea prea acră. calea aspre iluminare acum este

adâncimea iubirii derivă din cunoaștere sublime sentimente ce ating absolutul relații constructive create de la naștere vibrații interne care ard precum lutul. din suflet pleacă raze mesaje

îmi petrec timpul într-o arhitectură sacră credința-n Dumnezeu s-a născut la țară țărani evlavioși cu Hristos se consacră păcatele se spală în apă de moară. în satul cu troițe mă simt într-un

în lumea cu miraje fac și eu prezență adulmec fericirea ca o vulpe bătrână timpul mă presează cu ritmuri și cadență litere voioase țin stelele-n mână. pulsațiile vieții sunt ample

în agonie sunt flacără și rug ard de dorințe cu vise bizare peste mine a trecut un plug brăzdând nopțile cu coșmare. în temnița de foc a amintirii te strig te chem prieten drag sting cu

iubitul meu scump mereu ți-ai propus să atingi măreția cu visele tale ai reușit să țintești tot mai sus unde cerul e vegheat de vestale. iubitul meu ai fost în toate puternic optimismul tău

nu sunt singură mi-am luat o cățelușă Bichon Maltez cu august pedigri foarte iubitoare și mereu jucăușă transformă-n bucurii momentele gri. crește cu iubire și iubire-mi oferă singurătatea am

motoarele progresului duduie hazlii, emană multe gaze - ură și parfum, desigur că nu știu pe care drum ne duc sloganele pe rapsodii portocalii. dacă viruși mor in gerul Bobotezei rele

mi-e dor de-un vis pe ramuri de salcâm proaspăt înfloriți și cu miresme dulci tristețea prelungă să pot să o dărâm plimbându-mă voioasă prin văi și prin lunci. să ascult cum cântă mândre

(dar pisica mea Bella compune refrene cu ochi albaștri curioși- cu aristocrate gene) niciodată n-am mai privit o eclipsă totală. acoperirea celor vii de tagma celor morți , din coada

mândria românească reverberează-n doină valuri de speranțe vuiesc în largul mării tradiții se avântă în jocul de oină munți lunci și văi simt vântul schimbării. flutură tricolorul ridicat în

în palmele nopții suspină un flaut crinii s-au ofilit în poala grădinii a plecat mirajul, dar unde să-l caut? toamna a venit sub pleoapa luminii fluturi au pierit în grindina rece nu se mai

au înflorit castanii mândru maiestuos florile albe parcă sunt lumânări aprinse emană bucuria în stil impetuos cu cântece de mierlă printre ramuri distinse. flori de salcâmi povestesc de

nu dorm sunt în conjuncție cu Luna constelație de gânduri rotesc în jurul ei cu grație îmi toarce visele întotdeauna mi-a deschis universul cu magice chei. călător printre stele sufletul meu