FLOARE PETROV

echilibrul meu s-a prăbușit în beznă odată cu moartea bărbatului meu lacrimi amare se îmbibă în pernă peste suferință voi trece mai greu. fericirea mea este doar amintire sporește în mine

în hambarul minții e recolta de gânduri nu o las atinsă de viermi și mucegai în compania naiului răsună arii lieduri în sufletul meu ca-n mirificul plai. porți de poveste au cununi cu spice un

iubirea noastră iubite îmi face plinul cu emoții revelații și cu energie cu noi conlucrează cerul divinul am trăit o viață zile de magie. eu te voi iubi și dincolo de moarte știu că mă veghezi

trăiesc acum din preaplinul vieții nici o zi din ea nu am s-o risipesc admir în taină poeții îndrăzneții care de sufletul meu se lipesc. la cafeneaua literară în aburi de idei răsar poemele

acceptarea destinului e cale spre vindecare și speranța se naște unde este credință devenind puternici cu fiecare încercare în luptele de viață este și biruință. când cizelăm cuvântul ca pe un

hai bucurie, dă o raită prin inima mea tu ești la tristețe minunat remediu ridică-mă în slavă la albastră stea lumini să mă ocupe în mare asediu. hai bucurie du-mă iar la Paris este orașul

ruginiul toamnei mentalul îmi deprimă mă scutur de gânduri ca arborii de frunze s-a strecurat și-n oase vitrega climă dar inima-i mai țese iubirii pânze. iubite oare mai auzi când te strig? în

soarele ia compus lunii o serenadă îi face inima să bată mai puternic emoțiile timpului s-au strâns grămadă pe tâmpla universului cucernic. Toamna dansează ca o balerină pe scena vieții cu

trăiesc în mișcare în somn în visare m-am umplut cu amintiri sublime pătrund în mrejele de contemplare cu viața sistematizată în clime. iubesc reflexele divinității care doinesc în sufletul

iubiri în Paradis fac viața absolută dinamismul păcii pe aripi de zei mă poartă în direcția recunoscută, seducții astrale dansând pe alei. o lume fără griji, fără durere nutresc cu forță din

sub cerul vast al verii trăiesc cu voluptate toate clipele se-ndreaptă spre un vis se nasc în mine gânduri despre eternitate să nu pierd din memorii frumosul Paradis. țes în subconșient sublim

munți de sentimente se ridică la cer izvoarele credinței își fac loc printre stânci nimic nu înconvoaie speranța mea de fier perdele de lumină lasă-n urmă striuri adânci. în toamna vieții mele

liniștea nopții se strecoară în piatră în stâncile mari pe creste de munți tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră dar coșmarul negru poți să îl înfrunți. spui o rugăciune pentru toți cei

lumini se așează în sublime corole zori sorb roua din parfumatul crin din suflet se revarsă râuri de parole la miracolul naturii vreau să mă închin. iubirea muntelui în peșteri

destram întunericul cu umbre de spaimă drumul spre steaua mea e pavat cu iubire pe rețele sociale mă bucur de faimă tăcerea de piatră o curm prin zdrobire. când vine furtuna mă ascund în

cerul înstelat își trimite solii să vestească iar Crăciunul prin cântec valurile speranței mângâie atolii gerul din suflet fericită îl spintec. momente de iubire desprinse din

Doamne ce minune e concertul de mierle reper de fericire ce urcă sublim în zenit acolo unde îngerii veghează în turle pentru ca bezna să se stingă la răsărit. păsări regale cu cerul în

fire de mătase timpul meu toarce îmbrăcat în raze și fine petale din călătorie visul se întoarce însoțit de stele vestit de vestale. am primit înțelepciune de la sfinți vibrează în suflet ca o

încet natura se trezește la viață eu am ca florile rouă pe frunte Maica Dumnezeie cu blândețe măreață îmi mângâie chipul cu tâmple cărunte. magnoliile-și ning podoaba pe alei băncile în parc

mă îmbăt cu roua caldei dimineți crinii îmi oferă miresme de iubire prepară elixirul minunatei vieți îmi umple sufletul dintr-o sorbire. mirajul lor polenul din stamine trezește extazul să