FLOARE PETROV

mândria poeziei reflexele atâtor aparențe structuri închegate- dans de umbre supreme realități esențiale transpuse cu decențe din flăcările sufletului mereu se nasc poeme. lumini care învăluie

iubirea este hrana sufletului zbuciumat aleanul suprem pentru singurătate se scurge în sânge izvor sublimat de frumusețe de candoare și de pietate. plutesc într-un zbor cosmic spre

în mine-i o scânteie ce se va face foc când gerul va da buzna prin gândurile mele flăcări sentimentale fără echivoc vor lumina drumul meu către stele. străbat exaltată ca Luna universul să

lui Viorel , Roxana, Miruna și Diana viața mea este numai iubire tu ești cel ce trăiește în ea destinul a strâns lumini în privire să lumineze pururi calea mea. trecutul meu e-o vastă

mă mândresc nespus cu slova mea roză străbate azi regatul de internauți mă lupt ca să o apar de viroză unește cititorii până la Cernăuți. atinge curcubeul rimă fără pereche metafora e scoasă

pe firul Ariadnei caut drumul Agorei piața cu vise cu hrană pentru suflet de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei n-aș mai întâlni obstacole prin umblet. mă bântuie în noapte fantome din

sufăr ca tot omul nu fac excepție dar în suferință am găsit speranță învăț din greșeală și din decepție evoluez continuu cu siguranță. versul mă hrănește îmi este oază mă reculeg în el ca

codrul îmi e frate pădurea îmi e soră sevele pământului ne hrănesc pe rând curcubeie ne îmbracă în haina multicoloră optimismul crește în fiecare gând. acumulez lăuntric energia curată a

nu îmi ascund problemele sub preș le rezolv cu credință și optimism exersez respirații cu aer fresh lumea mea cunoaște real pacifism. în sufletul meu nu e loc de ură nu transform regrete

păstrez emoții în fine eprubete mă iluminează soarele maestru compun cu pasiune poeme și librete scenarii cu dorul năstrușnic pedestru. pe tabla amintirilor am șters regrete să rămână iubirea

nu am fost și nu voi fi un fariseu îmi urmez credința spre îndumnezeire Hristos mă ghidează pe ceresc traseu soarele mă mângâie zilnic la trezire. aprofundez metodic învățături de sfinți cred

muzica descoperă seninătăți ascunse nu mă oprește niciodată din visare am toate sentimentele pătrunse de dorința pură de iluminare. trăiesc setea frumoasă de absolut cu doruri multe de a fi

este miezul zilei, focul sacru se află în mine, gândurile emoțiile , amintirile clocotesc încă de la răsărit, spiritul meu de lumină prepară delicioase rețete cognitive să hrănească divinitatea,

cui să-i spun că mă doare tristețea? devine tot mai grea, aspră, apăsătoare în fața mea se-ntinde bătrânețea îmi spune că la finiș se și moare. la geam doi porumbei se giugiulesc au aripi ca

mi-am măsurat și sufletul și mintea, pură nu-s încă blestem ciocoi cum au făcut străbunii mei și-au pus accent neînfricat pe vocile pădurii s-au răzvrătit- acum mă răzvrătesc mai mult ca