FLOARE PETROV

nu sunt vedetă nu sunt actriță dar poezia m-a făcut celebră acum trăiesc o toamnă pestriță întârzii cât se poate clipa funebră. nu mai vreau nimic decât sănătate și să înalț mii de versuri pe

să nu te stingi tu soarele meu fii puternic boala să o învingi chiar dacă moartea te ține în chingi îți insuflă viață Bunul Dumnezeu. visează-mă iubite cât de mult te iubesc și cât îmi e de

străbat cu bucurie pădurea de dor plină de speranță și de nerăbdare am noi proiecte pentru viitor zile de relaxare în calendare. îmi limpezesc gândul în magic izvor zburd ca un fluture printre

beau lumină ca pe-o dulce licoare trăiesc cu noaptea o beatitudine sudorile frunții dispar în răcoare contemplu iar stele cu atitudine. lumina astrelor primesc în dar într-un colț de suflet

sunt zile de foc soarele se prăvale peste castru peste deal peste vale se topește asfaltul și țigla de pe case și sunt prea departe ploile de mătase. aerul sufocă aspru sec irespirabil arbori

îmi revin în minte versuri de Luceafăr se trezesc în mine fine sentimente sunt om fericit cu spiritul teafăr adun într-o salbă astfel de momente. mă simt în putere chiar dacă mai sufăr lupt

îngerii colindă din casă în casă din cerul bucuriei ninsorile cad bucate savuroase ne îmbie la masă lumini strălucesc în miresme de brad. s-a născut în iesle pruncul sfânt să aducă pacea pe

scenarii vesele scenarii triste fiecare om are ceva de spus invazii de bacterii anarhiste vise și speranțe au răpus. am și eu un rol să împart bucurie pentru sărmanii la cumpăna vremii cu

ninge cu minuni în noaptea de Crăciun eu îi colind cu gândul pe părinții plecați dragostea cerească mă face mai bun agonisind lumina aștrilor fermecați. născut mântuitorul aduce

Septembrie s-a reîntors de parcă ar vrea să mă ducă spre undeva pe un câmp, pe un lac într-o barcă într-un semn atârnând de o stea. e-un început de toamnă în toate sub soarele ce freamătă

pianul cânta rapsodia albastră lumini suave intră pe fereastră toamna trece peste mine blândă de muzică aleasă inima e flămândă. prietene faci parte din povestea mea la momente grele aduci

oscilațiile sufletului răbdătoare le trăiesc privesc albastrul fantomal al înserării luceafărul e o prezență pe care o iubesc și valul ca o mângâiere la malul mării. gânduri care dezgroapă

beție de cuvinte- tonalități candide fluxul creației atinge infinitul lumina stelară în mine se divide să produc bucurie precum răsăritul. sunt consecventă visului inițial transcendența lui se

vara istovită a plecat în vacanță pe un tărâm exotic cu marea de smarald pielea i se acoperă cu bronzată nuanță vântul răcorește palmieri și aerul cald. o aștept să vină cu cântece de

românii au o cultură măreață toată țara este real Paradis gânditori oferă o sfântă povață oamenii trăiesc în tradiții de vis. sunt artiști frumoși și talentați roluri de viață se joacă

dinamizez încrederea în Dumnezeu urmez instinctul muzicii sublime și când mă doare totul și când îmi este greu mă rog intens pâna uit de asprime. înțelegerea mea atinge un astru el nu cunoaște

viitorul se apropie în cântec de harpă vine cu bucurii din universul infinit o lumina blîndă se strecoara sub pleoapă în brațe stelare mereu m-am împlinit. Doamne păstrează cerul în sufletul

stau în genunchi cu capul plecat fericită rostesc rugăciunea de seară Isus Cristos este mântuitorul fermecat nu lasă la nimeni sufletul să moară. gânduri de iubire îmi freamătă în tâmple seara

sufletul meu cere mângâierea cerească prin pocăință să obțină iertarea pentru întunecime o lumină să crească crucea-mi să fie ușoară ca boarea. este joc și grație în formele de viață timpul e

cad ultimele frunze din copaci sorele-i pe cer zâmbește duios nu vreau să văd oameni posaci toamna este anotimp glorios. recoltele sunt strânse in hambare strugurii fermentează în

mă trezesc mereu când zorile se varsă încep o nouă zi cu suflu optimist astăzi nu vreau timpul să-mi joace o farsă vreau să fie amiabil, nobil, altruist. iubesc, iubesc, iubesc cântecul și

dragostea mea e solidă și fermă încăpătoare ca un palat de cristal diamante de simțuri sub epidermă mă fac bogată în timp magistral. hai spune-mi iubite că sunt frumoasă că fără mine nu poți

o senzație difuză un sentiment inefabil trezesc în mine intime rezonanțe mă învăluie sonorități în mod mirabil izolez singurătatea în azure nuanțe. trăiesc cu intensitate torentul

plouă pentru setea pământului arborii se unduiesc cu pasiune la răsăritul armoniilor eu mă aștept. ploaia mi-a udat obrajii și mi-a crescut un curcubeu în piept.