FLOARE PETROV

dragostea de viață nu expiră poartă cruciade prin univers se hrănește ia amploare și respiră aerul liric al timpului divers. elogiez destinul meu de corifeu nu l-aș schimba cu nici o

aud cântând fanfara imnul României în cetatea Unirii o horă s-a pornit azi nu cade nimeni în capcana mâniei cântul și voia bună răsună în zenit. vântul răspândește parfum de sărbătoare și

muzica scurtează distanța de lume disipă deprimările, tristețea gravă mă transfigurează să uit de cutume cu intensitate mă transcende în slavă. prin vibrații de extaz purifică gânduri mereu mă

pe creste de munte se coboară toamna îngălbenește frunze, iarbă, flori timpul îi face loc să vină Doamna în costum arămiu cu pete de nori. nopțile sunt reci în zori este ceață se-ntinde peste

mi-e dor de o repriză cu adrenalină (din tinerețea mea demult apusă) la marea mirabilă, voioasă calină în spiritul ei de nimeni supusă. azi în inima mea este numai iubire nu e loc de mânie nu

mi-e dragă poezia este viața mea, cu muzica se-asociază cel mai bine mi-alungă plictiseala și ziua cea rea mă-nvață să aflu lucruri despre mine. poezia mă poartă pe oceanul ocult înaintez în

poemul e momentul de răsfăț al zilei mă simt inspirată de raze de soare îmi așez inima pe albul pur al filei scăldată de sânge cu parfum de floare. mierle la fereastră îmi fac o

la capătul visului m-așteaptă o pirogă să mă ducă departe pe fluviul mirabil conștiința mea nu este demagogă n-are prejudecăți sub cerul amiabil. noapte de noapte stele mă călăuzesc prin

întâmpin viitorul cu optimism specific sufletul meu este un univers prolific luceferi creativi mentori îmi sunt noaptea-mi pune stele în părul cărunt. cu gândul la tine iubite adorm mă-nvelesc

pentru evoluție depun efort considerabil răspândesc iubire ca albina polenul cerul m-a înzestrat în mod admirabil cu rugăciuni albastre să populez Edenul. tot ce mi se întâmplă și simt are

m-a îmbălsămat al crinilor nadir nectar înmiresmat sorb din clondir mă plimb prin grădina maicii Dumnezeie mi-a dat și mie a fericirii aurită cheie. calc ușor pe vârfuri greieri să nu

am să mă ridic la cer și chiar mai sus de sateliții care brăzdează universul cu fiecare sentiment ce l-am transpus să se așeze-n rând cu cântecul și versul. vreau să-mi întâlnesc iubitul

universul e plin de știință dar mă atrage misterul divin cum crește credința în ființă? cum preface Isus apa în vin ? cum crește viața în esență? ce teorii de veșnicie are gânduri policrome-n

cade ploaia lin peste acoperișuri cântecul ei îl murmură izvorul fluturi, greieri s-au ascuns în desișuri florile în grădină își leagănă dorul. mirifică ploaie hrană pentru naturi ai crescut

timpul pictează orhidee pe combinezon florile în sere s-au dezvoltat frumos nu simt bruma și frigul spinos ajung în târguri minuni de sezon arborii se scutură de trista povară stările de

vreau vară să mă scald în lacul de cleștar la mărgeane de smarald să mă scufund pâna la baza muntelui semeț și solitar să-mi descopăr puterile până în străfund. vreau mirosul mării să mă

dați-mi o bâtă să-i alung pe lupi ucid căprioare gingașe făpturi dau iama la stână la mieii scumpi sunt în păduri cei mai aprigi furi. dați-mi o pușcă să-i împușc pe zei au condus țara până la