FLOARE PETROV

vise frumoase duse la excelență de-a lungul vieții am tot avut nu am urmat calea spre virulență nici când prin tragedie am trecut. nu îmi las spiritul răpus de somnolență am de îndreptat

durerea e un drum spre puritate așa m-a învățat Isus Cristos în legea lui există dreptate spiritul să meargă pe drum armonios. mă mângâie imensitatea pură deși sunt vinovată-n multe

noaptea sub mantia lunii argintie ninge cu visuri care se împlinesc frumos printre miresme de lavandă și iasomie cu gust de fulgi aromați de cocos. toarnă și bucurii cu gust de

țara ar avea nevoie de James Bond luptător neînfricat, să-nvingă zei cuceritor șarmant cu zâmbet rubicond ca să redea curajul neamului de lei. e multă durere și jale în fond lacrimile cerului

am ales lumina să mă conducă, am ales cunoașterea spirituală, m-am ales pe mine să mă reinventez găsind în mine particula divină. am strivit teama care mi-a dictat să văd doar răul din

vreau să fur cântecul din grădina secretă să cânt precum mierla între corole verzi să fiu solfegiul iubirii în lumea concretă înconjurată azi și mereu de aezi. să pătrund în gama notelor

timpul îl cuceresc miliardară în idei sentimente romantice mă ridică-n extaz în flux nemărginit curg slove din condei dragostea de poezie e podoabă turcoaz sub ploaia ochilor versul mi-e

comunicare, transmiteri negative, învățare, teoria fericirii la răscrucea de revolte, un reflux adverbial dezgolește stânci de mare, broderia cu mătasea broaștelor uluiește bolte. scoici

marea unică iubire e gravată pe inimă să nu se risipească în valurile vieții proaspătă mângâiere caldă și intimă răsare însoțită de zorii dimineții. emoțiile curg că izvorul turcoaz murmurul

toamna s-a strecurat în livada cu pomi este posomorâtă cu rochia de brumă s-au îngălbenit celule și atomi iarna se apropie nu este de glumă. voluptatea toamnei constă în nostalgie nouri de

crede în ține ca într-o minune sufletul tău rotește-l după soare să arzi în raze nebuloasă genune gândurile-ți fie perlele din mare. împarte iubire peste tot în lume în arbori și flori să

mă ascund între versuri ca într-un fort să nu lupt cu moartea să mă prăbușesc inventez optimismul cu maxim efort să ating fericirea cumva reușesc. înmulțesc poezia sublimă misiune o frământ ca

este o primăvară blândă, toți copacii au înmugurit și lacul este o mare oglindă la care cerul privește uimit. ziua întreagă cântă mierle intră în suflet ca un ecou eu stau cu gândurile

amintiri din trecut n-am să le uit niciodată în fiecare bărbatul meu este prezent inima desperecheată continuă să bată așezând în sertar fiecare sentiment. amintirile mele strânse ca o