FLOARE PETROV

Doamne ce minune e concertul de mierle reper de fericire ce urcă sublim în zenit acolo unde îngerii veghează în turle pentru ca bezna să se stingă la răsărit. păsări regale cu cerul în

fire de mătase timpul meu toarce îmbrăcat în raze și fine petale din călătorie visul se întoarce însoțit de stele vestit de vestale. am primit înțelepciune de la sfinți vibrează în suflet ca o

încet natura se trezește la viață eu am ca florile rouă pe frunte Maica Dumnezeie cu blândețe măreață îmi mângâie chipul cu tâmple cărunte. magnoliile-și ning podoaba pe alei băncile în parc

mă îmbăt cu roua caldei dimineți crinii îmi oferă miresme de iubire prepară elixirul minunatei vieți îmi umple sufletul dintr-o sorbire. mirajul lor polenul din stamine trezește extazul să

imaginații lucide pictează vitralii cu ochi care au limpezimi de izvor cămăși de lumină acoperă talii tristețea-i închisă cu lacăt și zăvor. Hristos varsă peste noi lumina sublimată să ne

aș vrea o minune să-mi întindă mâna să mă scoată din focul în care ard aștept nerăbdătoare toată săptămâna să îmi eliberez visele din hazard. nu las melancolia neagră să mă ocupe cu metehnele

îmi este speranța un câmp cu maci crește tot crește sub soarele blând printre tufe roșii cuibăresc pitpalaci și m-ar vrea fericită cântând. crește optimismul sub cerul senin gândurile mele ca

îți veghez iubite somnul în mormânt îți mângâi crucea cu multă durere în tăcere fac cu cerul legământ să îți dea lumină și mare putere. te-ai înălțat iubite în lumea celor drepți cu Iisus

acum ești iubite turist prin univers sufletul tău a devenit lumină umpli cu strălucire abisul pervers binecuvântat cu pronia divină. mai dă-mi un semn că mă iubești în chip de înger să-mi

închide ochii, hai la vis când adevărul doare ca un oracol de baltă, cu ritmuri de mreajă cu ministerul de minciuni ce crește-a disperare în frac și senatorii broaștelor mimează vrajă. joc

maratonul literelor pe pagina mea precede o victorie pe instagram aș vrea din fericire măcar un gram dulce precum delicioasa caramea. petrec ore lungi la masa de scris astfel răsar poemele

împart bucurii cu un Bichon Maltez m-a scos din butoiul cu melancolie în blocul cu fațada portocalie de singurătate mă delimitez. mi-e dor să mai fac o paranghelie chiuituri pe cer să

în viața asta eu am o misiune să cresc iubirea în dimensiune romantice emoții la cer extind la îndumnezeire cu ardoare tind. trăiesc în simbioză cu universul credința în Hristos aduce

pe muntele dorului răsună tulumba să-ți amintească iubite că-mi lipsești că mi-aș dori să mai dansăm o rumba șoptindu-mi la ureche că mă iubești. ca vălvătaia crește dorul în mine și n-am

am scris despre triumfuri și invingeri stări pe care Dumnezeu le-a bănuit am avut în viață și multe constrângeri dar cu înțtelepciunea mea le-am biruit. am trăit inexplicabile înfiorări în

viața îmi cere să-i plătesc o frondă, mai valoroasă ca iubirea de smarald, schițez cu gândul zâmbetul de Giocondă, în liniștea albastră din ochi de herald. vreau printre anemone să mă scald, printre

am prins într-o salbă anii ce-au trecut e scris în legea firii viața s-o cinstesc cu iubirea pură timpul l-am petrecut îmi este drag de lume, cerul îl slăvesc. nu știu de plictiseală mă

pe aripi de vis am pornit în voiaj extazul muzical își spune cuvântul trăiesc cu Secret Garden sublim miraj mirările mele le împrăștie vântul. cerul se deschide cu sunetul viorii pe clape de

de necrezut iubite dar tu ești miracolul meu nu cred că aș putea să trăiesc fără tine lumini din ochii-ți blânzi mă fericesc mereu vorbele tale zilnice parcă sunt dulci praline. ești izvorul

n-am să-i pun nicicând inimii zăvor ea naște iubirea din limpede izvor ea este cuibul marilor fantezii din care își iau zborul stoluri de poezii inimă boemă mai nutrești un extaz cu zâmbetul

bântui în noapte ca Fata Morgana pe firul Ariadnei să ies din labirint spun o rugăciune și sărut icoana Maicii Dumnezeie - lumină pe pământ. aș vrea să evadez din plictiseală minuni să se