FLOARE PETROV

tristă-i țara mea iubită curmă-i Doamne suferința iar de doruri e răzbită urlă-n codri neputința. românii în lumea-ntreagă parcă-s rupți de rădăcini și-au lăsat vatra cea dragă cuprinsă de

Luceafărul gliei îmi este reper să-mi urmez visul cu versul în bagaj să iubesc să mă rog și să sper că timpul mă duce din miraj în miraj. pășesc visătoare pe alei cu tei călăresc timpul ca pe

cochetez cu fericirea în rochia nouă mi-au înflorit bujorii în obraji din ochii stelelor cad boabe de rouă la curtea regală rătăcesc printre paji. e seară de bal și dansez menuet cu prințul

desenez fluturi pe piatră cubică Dumnezeu cu milă să-i însuflețească să exersez cu ei mișcarea aerobică sufletul cu ei să se înfrățească. dau starul la o nouă rubrică în care fantezia

în sforile timpului mă simt marionetă uneori mă ridică alteori mă coboară câteodată îmi cântă o șansonetă și-mi dă sentimentul că zilele zboară. mult mi-aș dori să fiu arlechin să fac lumea

furnicar de gânduri prin minte trebăluiește păienjenișul grijilor îl iau cu pămătuful precum un ostaș sufletul mărșăluiește condus de fanfara ce încântă văzduhul. în zori când privirile

zeii la putere fac jocuri în culise când pe scena vieții România geme e plină de biruri scrise și nescrise sărmana se supune legilor extreme. zeii își pun măști, draconic zâmbesc în lux

mă cuprinde iar magia sărbătorilor de iarnă iar aștept colindătorii să-mi aducă bucurie o ninsoare peste case lin să se aștearnă brazii să se înveșmânte cu a vremii feerie. târgurile de Crăciun

scânteia răsărită din fremătarea pură aprinde focul sacru în care ard regrete zborul peste hăuri alături de egrete desparte norii vibrează în nervură vântul adie-n mine ramuri de poeme sunt

furtuna culcă la pământ suave gladiole cântecul toamnei e acoperit de brumă pe marea-nvolburată se scufundă iole țărmuri de poveste sufocate-s de spumă paradisul este des asaltat de

iubirea noastră este medalion pe cer cu petale de crini pe post de așternut iubitule inima mea cu drag ți-o ofer să-ți țină de urât în fiece minut. flămândă de dragostea pe care ți-o

eu m-am născut într-un sătuc de deal unde am învățat primele rugăciuni unde am învățat să nu rostesc minciuni și să iubesc frumosul sfânt Ardeal. îmi amintesc copilăria mea din bojdeucă de

aș vrea să construiesc în jurul meu redute asprimea răutatea lumii să nu mă atingă să nu mai simt pustiul speranțelor pierdute turma amintirilor s-o ocrotesc în strungă. nu murdăresc cerul când

tot ce iau din pământ în pământ se întoarce doar sufletul va dăinui în magic univers vise doruri amintiri pe fuioare toarce și nu se lasă ispitit de îngerul pervers. și-a construit cu migală un

gândesc pozitiv cu lumina pe față și de la soare captez strălucire universul cu surprize mă răsfață iubirea vibrantă produce fericire. gândesc pozitiv mă bucur de viață mă mângâie raze ca o

viața în pereche este un dar suprem șirag de sentimente pe fir de borangic suntem bogați comori cu fericiri avem din căsnicia noastră nu regret nimic. semințe de iubire am sădit în pământ să

sunt conectată cu frecvența astrală înveșmântată cu lumina albastră invoc de la lună starea ideală zâmbește dulce mușcata din fereastră. îmi aștept iubirea în pragul porții e mai puternică

iubite împreună am făcut istorie eu în chip de lună tu ca un soare sublimă iubire am în memorie dar moartea ta puternic mă doare. aș vrea să îți simt blândețea din voce și mângâierea caldă ca

n-am ce să fac cu dorul meu notoriu umblă prin lume cu bagaj de emoții în lumea versului e promontoriu și-mi cheltuiește toți arginții zloții. dorul meu e flămând de iubire scăldat în rouă

colindele sporesc magia Crăciunului fluturi de zăpadă fac sublim spectacol visele se împlinesc cu puterea banului pruncul sfânt în suflete produce miracol. spiridușii Moșului prepară turte

distanța între ce-am fost și ce am să devin este eminamente înțelepciunea întruchipată însă am mereu nevoie de sprijinul divin să-mi curețe în minte și suflet orice pată. eu nu pângăresc lumina