FLOARE PETROV

din freamătul verii au rămas amintiri frunze au început să se îngălbenească trăiesc și arborii drame și urgisiri bătuți de vânt au început să obosească. trandafiri au scuturat petale de

obiceiuri și tradiții dau istoriei viață se apropie Crăciunul pe ulițe de cânt și mari și mici colinde noi învață ninsori de argint cad pe pământul sfânt. e vremea când dorințele se

de-o vreme mi se-ntâmplă lucruri stranii visez că sunt în groapa plină cu șerpi pe coate și pe brânci se târăsc anii timpii creativi nu vreau să fie sterpi. hai bucurie dă o raită prin sufletul

în fiecare zi petrec ore de studiu să dezleg mistere despre viață și moarte destinul meu sub cer e un preludiu al unui cântec care va ajunge departe. asimilez învățături din vastul

partea bună a vieții este iubirea și credința în suflet ce produce minuni doar astfel oamenii își găsesc împlinirea învățând zilnic să fie mai buni e viața grea dar există speranțe că viitorul

de tristețe nu am cum să scap doruri doruri doruri o alimentează toată viață mea e dată peste cap inima desperecheată suspină oftează. doar credința mă mai întărește curând cumva ne-om întâlni

doamne cât îmi lipsești amore mio nu știu ce să fac vremurile sunt grele dar nu vreau iubite să-ți spun adio te aștept în vis înconjurat de stele. învăluiți de romantismul lunii îmbrățișați să

mă topesc în declarații de iubire cu dragostea mea am cucerit și cerul noian de stele pătrund în privire întrun sărut se destramă vaerul. mă organizez în aspectele vieții țin cont de nostalgie

în jungla urbană mă simt încolțită lei trufași se năpustesc asupra mea inima ca sufletul se zbate se agită ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea. mă simt o căprioară în codru poetic tot fug

sun cerul mântuirii toamna vine în forță cu emoții de ploaie cu ceață pe creste flacăra speranței se aprinde în torță căci în orice vreme simt minuni celeste. timpul alimentează iubiri de

în limba română zâmbește un pământ când primăvara se umple de vlăstari când codrul mirabil se leagănă în cânt sub cerul ce-și deschide porțile mari. limba românească are mândru nume câmpii de

port pălărie cochetă cu roze și fluturi și grijile le socotesc filozofii de viață iluzii și regrete le arunc la rebuturi mereu să înflorească zâmbete pe față. sub acoperiș de stele să mă

îmbătrânesc și îmi e dor de tinerețea mea căci bătrânețea aduce mari probleme din trecut eu am rămas cu dragostea am ferit-o de năpaste și blesteme. am ghiocei în păr și cearcăne la

nutresc cu toată forța diadema nopții este steaua care destramă bezna versurile mele le-am dat spre adopții cu mari emoții îmi tremură glezna. am mai trimis o carte la tipăritură mă așteaptă

spitalele sun pline de cumplite boli ucid bătrânii și oamenii fragili Hristos mântuitorule din moarte să te scoli abia mai fac față medicii agili. ei sunt eroii în lupta cu moartea războiul

umblu în noapte ca o felină flămândă să te caut iubire în cerul iubirii îmi este inima înfocată arzândă și mă chinuiesc egregorii zbirii. te-aș vrea lângă mine să mă încălzeșți e noapte și

trăiesc cu armonia ritmului organic speranțe cresc în brațe de lumină arborele vieții este tot mai falnic și moștenesc o zestre divină. merg la biserică s-aprind o lumânare și să mă rog pentru