FLOARE PETROV

cade ploaia lin peste acoperișuri cântecul ei îl murmură izvorul fluturi, greieri s-au ascuns în desișuri florile în grădină își leagănă dorul. mirifică ploaie hrană pentru naturi ai crescut

timpul pictează orhidee pe combinezon florile în sere s-au dezvoltat frumos nu simt bruma și frigul spinos ajung în târguri minuni de sezon arborii se scutură de trista povară stările de

vreau vară să mă scald în lacul de cleștar la mărgeane de smarald să mă scufund pâna la baza muntelui semeț și solitar să-mi descopăr puterile până în străfund. vreau mirosul mării să mă

dați-mi o bâtă să-i alung pe lupi ucid căprioare gingașe făpturi dau iama la stână la mieii scumpi sunt în păduri cei mai aprigi furi. dați-mi o pușcă să-i împușc pe zei au condus țara până la

pădurea de gânduri freamătă în mine înmuguresc speranțele pe ramuri moi precum izvoarele cu ape cristaline așa murmură cvartetul de oboi. idei au încolțit blânde ca iarba înconjurate de

tristă-i țara mea iubită curmă-i Doamne suferința iar de doruri e răzbită urlă-n codri neputința. românii în lumea-ntreagă parcă-s rupți de rădăcini și-au lăsat vatra cea dragă cuprinsă de

Luceafărul gliei îmi este reper să-mi urmez visul cu versul în bagaj să iubesc să mă rog și să sper că timpul mă duce din miraj în miraj. pășesc visătoare pe alei cu tei călăresc timpul ca pe

cochetez cu fericirea în rochia nouă mi-au înflorit bujorii în obraji din ochii stelelor cad boabe de rouă la curtea regală rătăcesc printre paji. e seară de bal și dansez menuet cu prințul

desenez fluturi pe piatră cubică Dumnezeu cu milă să-i însuflețească să exersez cu ei mișcarea aerobică sufletul cu ei să se înfrățească. dau starul la o nouă rubrică în care fantezia

în sforile timpului mă simt marionetă uneori mă ridică alteori mă coboară câteodată îmi cântă o șansonetă și-mi dă sentimentul că zilele zboară. mult mi-aș dori să fiu arlechin să fac lumea

furnicar de gânduri prin minte trebăluiește păienjenișul grijilor îl iau cu pămătuful precum un ostaș sufletul mărșăluiește condus de fanfara ce încântă văzduhul. în zori când privirile

zeii la putere fac jocuri în culise când pe scena vieții România geme e plină de biruri scrise și nescrise sărmana se supune legilor extreme. zeii își pun măști, draconic zâmbesc în lux

mă cuprinde iar magia sărbătorilor de iarnă iar aștept colindătorii să-mi aducă bucurie o ninsoare peste case lin să se aștearnă brazii să se înveșmânte cu a vremii feerie. târgurile de Crăciun

scânteia răsărită din fremătarea pură aprinde focul sacru în care ard regrete zborul peste hăuri alături de egrete desparte norii vibrează în nervură vântul adie-n mine ramuri de poeme sunt

furtuna culcă la pământ suave gladiole cântecul toamnei e acoperit de brumă pe marea-nvolburată se scufundă iole țărmuri de poveste sufocate-s de spumă paradisul este des asaltat de

iubirea noastră este medalion pe cer cu petale de crini pe post de așternut iubitule inima mea cu drag ți-o ofer să-ți țină de urât în fiece minut. flămândă de dragostea pe care ți-o

eu m-am născut într-un sătuc de deal unde am învățat primele rugăciuni unde am învățat să nu rostesc minciuni și să iubesc frumosul sfânt Ardeal. îmi amintesc copilăria mea din bojdeucă de

aș vrea să construiesc în jurul meu redute asprimea răutatea lumii să nu mă atingă să nu mai simt pustiul speranțelor pierdute turma amintirilor s-o ocrotesc în strungă. nu murdăresc cerul când

tot ce iau din pământ în pământ se întoarce doar sufletul va dăinui în magic univers vise doruri amintiri pe fuioare toarce și nu se lasă ispitit de îngerul pervers. și-a construit cu migală un

gândesc pozitiv cu lumina pe față și de la soare captez strălucire universul cu surprize mă răsfață iubirea vibrantă produce fericire. gândesc pozitiv mă bucur de viață mă mângâie raze ca o

viața în pereche este un dar suprem șirag de sentimente pe fir de borangic suntem bogați comori cu fericiri avem din căsnicia noastră nu regret nimic. semințe de iubire am sădit în pământ să