FLOARE PETROV

cad mereu, dar mă ridic mai sus, e plin de pericole drumul spre Iisus și deseori păcatele sunt dulci găsite în lumea ce pare un bâlci. port credința la loc de cinste, în cunoaștere găsesc mereu noi

Cântă și inima mea simfonia luminii, Vioara o cântă, pianul și chitara Fluturi de lumină în dans cu crinii, Se înmulțesc în mine precum vara. E dulce lumina, mai dulce ca tortul, Zilnic mă hrănește

chipul tău iubite pus în rama de cristal, îmi mai zâmbește de doruri înfiorată, vântul nopții îmi aduce miresme de antal, mă simt floarea iubirii veșnic rourată. pe o stea mi se pare că te

Succesul este determinat de efortul creativ, de cunoașterea aprofundată a principiilor creatoare, de rafinamentul intelectual, de ambiție, de credință, de vocațiile spirituale. Întotdeauna la baza

luna își expune strălucirea selenară, cu stele în trenă mă umple de vrajă, mi-a transferat în suflet iubirea seculară, îi dau salutul de pe-a nopții plajă. varsă peste lume visuri de belle art, pe

e noapte s-au deschis stelare coridoare, pentru sufletele care prin Univers călătoresc, este spectacol de lumină și splendoare, deasupra gliei pe cerul sacru românesc. între Carpați și Mare răsună

am învățat ca să iubesc și norii, căci se transformă în ploaie divină, spun povești despre-a cerului glorii și fac să prospere fiecare grădină. când norii plâng e o stare de bine, vestesc

DINCOLO DE ALOCUÞIUNEA PENTRU CALTABOȘI În livezi solare înmuguresc speranțe lămurite, s-a sfârșit magic iarna viperelor roșii, cu toate otrăvirile postdecembriste, cu stupoarea mortuară

De la vârste fragede oamenii sunt învățați să facă întotdeauna lucruri care le oferă confort psihic și fizic, care le oferă fericire pe termen scurt sau lung. Tot ceea ce îi face pe oameni fericiți

prietenii mei au spirite de magi, m-au îndrumat pe calea bucuriei, le spun mereu că îmi sunt dragi, nu m-au lăsat să cad pradă furiei. povețe înțelepte mi-au oferit mereu și m-au condus spre

din gânduri iubite să nu mai pleci, readu-mi fericirea în inima mea, ca nectarul prin trup să-mi aluneci, mare nevoie am de mângâierea ta. iubirea noastră între viață și moarte, a plămădit

îmi pun zilnic întrebări despre viață, multe răspunsuri sunt învelite în mister, când cuvântul străpunge norii de ceață, se naște poezia într-o parte de cer. cu atenție ascult ale muzei

când raze de soare îmi bat în geam, o nouă speranță îmi umple gândul, frumoase versuri își așteaptă rândul, chiar dacă frunze se ofilesc pe ram. în pași de dans mă scutur de nostalgie, să-i