FLOARE PETROV

vise statornice ning din univers diademe de lumini se așează pe tâmple viața e trăită ca un fapt divers lumea fără granițe cu minuni se umple. sunt lacrimi care ascund un dor sunt fericiri

aștept să se întoarcă visele nomade să picteze noaptea altarul cu îngeri iubirea arzândă ctitorește arcade peste focul ce arde regrete, înfrângeri. flăcări de speranță ard gânduri

dansez cu vântul printre vestite iele stejarii îmi sunt martorii la fericire sublime emoții alunecă sub piele mă îndepărtează de nenorocire. petrec ore lungi în mijlocul pădurii freamătul

e nuntă de fluturi în câmpul cu lavandă privesc cu încântare spectacolul verii un soi de optimism alunecă în glandă în jocul vântului se leagănă merii. mă răscolește iarăși dorul de tine de

dragostea menține viața constructivă la acțiuni de suflet ne îndeamnă susține inima să fie activă este resortul profețiilor de toamnă. dragostea face în lume reforme rezistă la furtunile

în lumea aceasta sunt mărturisitoare povestesc în versuri câte-n lună și stele sorb nestingherită lumini fremătătoare răspândesc prin spații sonete și rondele amintiri mă năpădesc ca flăcări

cânt iubirea ce-a deschis o ușă zăvorâtă mă cuibăresc în brațele iubitului meu o muzică divină din cer e izvorâtă din ploaia ochilor ce naște-un curcubeu. în universul meu romantismul

următorul pas? l-aș vrea un adagio briliantin spre bolero universal sunt amfibia lui nicăieri ori lipsesc din cugetul lui Prometeus. totuși ochiul trei al minții pretutindenar strecurat

îmi dezinfectez gândurile cu alcool calc amărăciunea în picioare de vers respect ordonanțele nu mă răscol mă țin departe de virusul pervers. cu mâinile curate modelez cuvinte stropi de

cerul a deschis o albastră fereastră să primim și noaptea mângâieri de raze iubitule răsar minuni în lumea noastră și în deșerturi ne întâmpină oaze. sunt fericită dragule suntem

am sădit azi în grădină două boabe de iubire să crească să înflorească sub blândețea cerului să îmi dăruiască zilnic clipe dulci de fericire roua lor să stingă-n mine flăcările dorului. azi îmi

curcubeul are-n el culorile prieteniei desparte ploile transmite bucurie completează universul armoniei calmează vântul predispus la furie. zâmbet solar peste câmpii înmiresmate este și

muzica mă transpune în primăvara blândă reflexele de fericiri lucide mă asediază zâmbetele luminii strălucesc în oglindă anotimpul învierii iar se întemeiază. sufletul e fântână cu apă