FLOARE PETROV

cred în mine și în tot ce iubesc cu universul meu trăiesc în armonie cu romantism poetic mă mândresc și vrea-u ca-n tinerețe să fac o nebunie. pe coama vântului să cuceresc văzduhul să fac

compun pentru iubire versatilă rapsodie și dansez cu vântul un magic tango aerul e parfumat și îndulcit de-o rodie raze solare îmi pătrund în ego. pentru iubire pot face sacrificii doar să o

întru în lumea poeților focoși se luptă cu ideile condeiul se încinge mândri la pene ca niște cocoși cântă trezirea când noaptea se stinge. minunați visători versatili trubaduri ei fac cu

sufletul meu cuprinde minunile lumii și primăvara cu splendoare mă seduce în codrii de doină au înflorit salcâmii mă amețește mireasma lor dulce. mă întâmpină cu triluri privighetori în

eu nu generez nimănui conflicte mă rog pentru lume și pentru planetă respect toate legile nu fac delicte răspândesc în Univers emoții de poetă. mă străduiesc mereu să fiu pozitivă să găsesc la

iarna-i îmbrăcată în mantie de ceață e postul plăcerilor cu aromă de tămâie e vremea când colinde se învață protejați de Luna cu chip de lămâie. luceafărul iubirii razele își ninge peste

trăiesc cu poezia mea senină la fericirea veșnică nutresc m-a pătruns și dragostea divină în credința sfântă vreau să cresc. plutesc prin lumină diamantină cuprind universul cu sonetul

sunt mulțumită cu-al meu suflet de femeie totul în viață am trăit căci mult am iubit m-am frământat și m-am aprins ca o scânteie scumpă e lumina ce mă urcă în infinit. am trăit miracolul dintre

ninge ca în povești, o ninsoare pufoasă se așterne peste munți și peste văi copiii poznași au ieșit din casă pocnesc din bici în ritm de zurgălăi. pe dealurile albe au făcut derdeluș se dau cu

iubesc sentimentele care mă duc la cer sunt păstorul de vise și de mari speranțe urc munții de doruri, nu e nici un mister viața-i un filon de aur are nobile sunbstanțe. mi-aș dori ca oamenii

nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec am strâns în palme stele pe linia vieții înfirip fericirea, deznădejdea o spintec în muzica zorilor la poarta dimineții. charele din trup se

multiplic iubirea cu asupra de măsură amplific lumina până se face nimb prin codrul speranței pe-a plaiului gură eliberată de tristețe și durere mă plimb vreau să hoinăresc liberă ca

rapsodia crează torente de plăcere avântul voluptos mă înalță la cer extazul sublim speranța îl cere când toate suspinele și temerile pier. tăcere curmată de șoapte de iubire visul în zbor cu

trecutul mă macină la fiecare pas mă asediază amintiri din tinerețe curge timpul în mine ca într-un ceas tezind în mine avânturi mărețe. aud prefacerile lumii în simțuri rezonanțe triste

încerc să țin departe sărutul morții să nu mă las rănită de bacterii ucigașe îmi drămuiesc fericirea în porții cugetând la îngerii cu zboruri gingașe. dau muzica tare să audă și norii care

sufletul lumii e brăzdat de frici cumplite dezastre împresoară pământul moartea pândește cu viruși complici doruri de libertate le răspândește vântul. ne zbatem în durere ca peștii pe

la pacifismul planetar ader am asigurate porțiile de viață am bucurii de ghiață la frigider și îngeri de lumină mă răsfață. am stele în palme și linii solare am luat și lecții de

mi-am închiriat inima plină de iubire se perindă prin ea poeți și filozofi aș vrea orice dilemă să treacă la albire și la votare să nu mai aleg grofi. îmi proiectez viața în funcție de vers în

luceferi mă cheamă la șezătoarea cu povești acolo se strâng toate gândurile pământene acolo se formează cete coruri îngerești vibrează madrigaluri pe a nopții antene. în focul stelar ard

iubiri se înrădăcinează în instinct iubim în mers în vis în întristare îmbrățișăm amorul cel distinct și fiecare zi este o sărbătoare. pe toate planurile suntem afectivi transcendem în spații