FLOARE PETROV

emoții lichide îmi inundă karma e noapte iubite îmi lipsești enorm în inima frântă vuiește alarma dorul de tine nu mă lasă să dorm. te aștept iubite în noaptea albastră în vis îmbrățișați să

slavă ție blândă, minunată Lună, știu că mă veghezi noapte de noapte, acum cred că ești Mama mea străbună, și îmi luminezi emoții, gânduri, fapte. iubirea ta este liant între visuri, ne mângâi pe

români cinstiți cu suflete - cireși în floare, nu-i socotiți pe oamenii care s-au îndrăcit, viața din voi este motiv de sărbătoare, pe acest hotar timpul nu este sărăcit. petale de gânduri spre

aprind o lumânare cu ardoare mă rog păcatele mele Cristos să le ierte în cartea vieții a scris un epilog cerând învierea lumilor inerte credința îmi conferă un suflu optimist sunt pe calea

gerul a venit tocmai din Siberii socot că are și ceva bun în el poate să nimicească viruși, bacterii gripa în spitale a făcut măcel. gerul a înghețat până și guvernul cu inimi de gheață zeii

singurătatea neagră inima pustiește și lasă gândurile în întuneric ca un crin neiubit care se ofilește este sufletul izolat în eteric. eu fără iubire nu aș putea trăi o răspândesc în cele

sunt lut mă modelează meșteri olari cuvintele prind rădăcini în trupul meu am adunat lumini în globii oculari numele mi-am scris pe-al vieții macrameu. sunt cântec vântul zilnic mă

revin din trecut valuri de amintiri cu parfum de iubire și de vacanță am să le ordonez în povestiri să le știu mereu în siguranță. amintiri prețioase cu bărbatul meu când mă alinta cu drag -

se aud colindătorii vin cu sorcova cântecele se întind în întreaga țară ecouri vesele se-aud până la Moscova anul nou a început pe strune de chitară. se înfiripă-n suflet un vis cosmic cu

lumina de Luceafăr candidă expresivă aduce în memorie amintiri din trecut apariție spontană în toate permisivă căci eu în lumea dragostei am petrecut. e triumful iubirii deasupra de abis cerne

vreau să bag aspiratorul în sufletul meu să aspir impurități care s-au decantat amăgiri, tristeți, regrete am trăit mereu dar în cerul fericirii des m-am avântat. în focul divin vreau să ard

corăbii de gânduri străbat vaste oceane în portul cu poeme am poposit și eu fantezii febrile fac scufundări în mărgeane icoane de lumină mă ghidează la greu. știu că rugăciunile vindecă

credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă din doruri și vise fac scară către univers speranța e un cântec eliberat de karmă gânduri noi reverberează la faptul divers. tulburările mă țin în