FLOARE PETROV

ce multă iubire mi-ai dat tu iubite pământul întreg l-aș cuprinde cu ea (orizont cu lumini fluxuri nemărginite) călăuziți mereu de propria stea. ființa noastră este vibrație în infinit cu

se așează bruma pe zâmbete de crizanteme tremurul arborilor îl resimt și eu își desfrunzesc treptat trăirile boeme nostalgia arămie mă apasă din greu toamna se strecoară și-n conștiința

izvoarele vieții izvorăsc din voință învățate cu gânduri ce aprind lumini misiuni de destin pentru conștiință dau forță și tărie anilor pelegrini. nutresc în somn în vis în întristare să ajung

luceferii nopții ning cu vorbe de duh lumini angelice se strecoară-n cuvinte curcubeul inimii se înalță-n văzduh colorează cerul cu nuanțele sfinte. străluciri de viață în lux și opulență din

vreau să aduc liniștea cu versul meu e inspirat de stele de lumina divină pe fiecare literă zâmbește Dumnezeu sevă de aleanuri are în albumină. grădină de flori vreau să fac din cuvinte să

pentru un dram de bucurie zeilor plătesc tribut sufletul este vânat de nebunul Lucifer pentru unii fericirea se câștigă la barbut poezia mi-e norocul și din toate o prefer. of inimioară, cum

ca un romantic aștept dimineața să-mi contopesc cu razele fiorii până la lacrimi mi-e dragă viața crescând iubirea ce destramă norii. mărețul soare guvernează destinul în fața dragostei lui mă

e multă suferință în teatrul durerii nu pot face nimic decât să mă rog pagini cu patimi au umplut condeierii amețiți de lumină ca de un drog. sufăr și eu ochii mei lăcrimează peste fotografia

vântul ștrengar îmi face aluzii despre aventurile în codrul verde în râul de cleștar limpezesc iluzii nimfa apelor să mă dezmierde. cuci îndrăgostiți par niște dirijori la rapsodia

hai să ne întâlnim pe țărmul exotic să înotam în mare ca doi delfini strâns îmbrățișați în dansul erotic să îți sărut cu dor obrajii fini. vin-o ca o boare ca un suflu hipnotic să știu iubite

mă simt un miel pe-a nopții pajiște fără mama fără tată fără pereche aștept de la Hristos puțină liniște ca o minune din datina străveche. aștept Crăciunul mântuitorul să se nască și în

se extind în noapte constelații de sori se extinde lumina conturând revelații acolo nu-s probleme și nici stresori acolo doar aș vrea să cuceresc spații. cu visul meu măreț duc o cruciadă un

viziunea vieții e vastă și adâncă precum ooceanul de iubire sublimă avântul timpului spre soare mă aruncă raze îngerești cresc în sfera intimă. superbii mă oțelesc în misiunea de poet tăria

te aștept în lumea mea de sori să nu lași florile să plângă sunt și eu o floare cu mii de fiori aș vrea ca grindina să nu m-ajungă. alungă-mi mâhnirea prietene drag spune-mi că viața-i un poem

în fiecare zi sărbătorin un sfânt Patria e croită din slavă și cinstire dar glia s-a umplut de cimitire și este multă jale pe acest pământ. sfințenia cerească toți o nutrim trecând prin patimi

port în suflet salba sărbătorilor de iarnă scoate în evidență miracolul din crez norii încărcați de fulgi pufoși toarnă peste naturi unduiri de vals vienez. colindele răsună peste vai și

iubirea plutește în aer iubire respir și visele au înfrunzit cu frunze albastre de fericire plutesc pe aripi de zefir și captez din raze clipele măiastre. secunde euforice aleargă prin