FLOARE PETROV

ninge ca în povești, o ninsoare pufoasă se așterne peste munți și peste văi copiii poznași au ieșit din casă pocnesc din bici în ritm de zurgălăi. pe dealurile albe au făcut derdeluș se dau cu

iubesc sentimentele care mă duc la cer sunt păstorul de vise și de mari speranțe urc munții de doruri, nu e nici un mister viața-i un filon de aur are nobile sunbstanțe. mi-aș dori ca oamenii

nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec am strâns în palme stele pe linia vieții înfirip fericirea, deznădejdea o spintec în muzica zorilor la poarta dimineții. charele din trup se

multiplic iubirea cu asupra de măsură amplific lumina până se face nimb prin codrul speranței pe-a plaiului gură eliberată de tristețe și durere mă plimb vreau să hoinăresc liberă ca

rapsodia crează torente de plăcere avântul voluptos mă înalță la cer extazul sublim speranța îl cere când toate suspinele și temerile pier. tăcere curmată de șoapte de iubire visul în zbor cu

trecutul mă macină la fiecare pas mă asediază amintiri din tinerețe curge timpul în mine ca într-un ceas tezind în mine avânturi mărețe. aud prefacerile lumii în simțuri rezonanțe triste

încerc să țin departe sărutul morții să nu mă las rănită de bacterii ucigașe îmi drămuiesc fericirea în porții cugetând la îngerii cu zboruri gingașe. dau muzica tare să audă și norii care

sufletul lumii e brăzdat de frici cumplite dezastre împresoară pământul moartea pândește cu viruși complici doruri de libertate le răspândește vântul. ne zbatem în durere ca peștii pe

la pacifismul planetar ader am asigurate porțiile de viață am bucurii de ghiață la frigider și îngeri de lumină mă răsfață. am stele în palme și linii solare am luat și lecții de

mi-am închiriat inima plină de iubire se perindă prin ea poeți și filozofi aș vrea orice dilemă să treacă la albire și la votare să nu mai aleg grofi. îmi proiectez viața în funcție de vers în

luceferi mă cheamă la șezătoarea cu povești acolo se strâng toate gândurile pământene acolo se formează cete coruri îngerești vibrează madrigaluri pe a nopții antene. în focul stelar ard

iubiri se înrădăcinează în instinct iubim în mers în vis în întristare îmbrățișăm amorul cel distinct și fiecare zi este o sărbătoare. pe toate planurile suntem afectivi transcendem în spații

tristețea de toamnă iar mă împresoară cerul deasupra parcă este de plumb clipele sunt grele ca pietrele de moară izvorul meu susură lângă lan de porumb o lumânare mi se aprinde-n

frământ în aluatul nopții stele cozonacul luminii să se coacă pe vatră să îndulcesc toate supărările mele inima să nu simtă gustul de piatră. pâinea de lumina se preface-n slovă o împart cu

soarele se ivește peste un curcubeu culori încântătoare le răspândește vântul se curăță noroiul urcat pe bombeu ploaia-i spală planetei vesmântul. e lumină în cer e pace pe pământ greierii își

povara bătrâneții o duc tot mai greu dar valorific bine fiecare sentiment beau lacrima tăcută a îngerului meu și mă închipui că sunt la agrement. altfel nu mai știu pe ce drum să apuc puntea

eliberez mintea de gânduri stresante compun o baladă pentru dragostea mea trec prin istorie andante andante emoțiile curg ca apă din cișmea. în zbor de pasăre dorul îl înnod să plece ca vântul