FLOARE PETROV

ador să cânt mirajul dragostei mele chipul fin al timpului să-l am în față să-mi cearnă în suflet lumini de la stele Dumnezeu să-mi fie pururi o sfântă povață. am emoții mari când mai nasc un

nu joc periculos, nu sunt actor la spectacolul vieții particip și eu în rândul patru ca un spectator strâng mirări în retină mereu. mă îngrozesc de politici murdare zeii jonglează cu sufletele

notițele agendei codrul amintirilor freamătă sub raze emoții verzi ca brazii se înalță pulsează iubirea în trupuri de fraze printre versuri albe ploaia se descalță. miracolul naturii îl

iubirea e lumină, adrenalină-n sânge nu apune nu pălește nu știe de frică domină cerul când bezna se frânge curcubeu din lacrimi spre soare ridică. chipul iubirii e descris în poem cuvintele

toarnă Doamne peste mine liniște și pace strigătul de teamă să-l atârn în cui și cu nostalgia nu știu ce voi face inima mi-am lăsat-o în grija cerului. am strâns din lume suspine durere în

în teatrul vremii bate iar gongul vestește un spectacol versatil de-a latul sălii și de-a lungul spectatorii aplaudă clasă și stil. iubirea are rolul primordial natalitatea să crească-n

viziuni sofisticate vise stranii mă pun în gardă să fiu vigilentă chiar dacă-n lume au pierit tiranii moartea e pretutindeni omniprezentă. adesea mă zbat ca peștele pe uscat cerșind de la

trece viața mea și nu am două dar cea pe care-o am o prețuiesc înmiresmată cu parfum și rouă și cu prietenii pe care îi iubesc. iubesc lumina fiecărei zile iubesc cuvântul cântul

anul care a sosit pe căi divine să fie înțelept să fie și prosper să se întoarcă românii din zări străine nimeni să nu mai simtă timpul pauper. să dispară din lume cumplita pandemie toți

mi-e dor iubite să ne iubim în mare în valuri de iubire să ne scufundăm dar tu nu mai auzi a inimii chemare nici sufletele noastre nu le mai sudăm. doruri multiple zilnic mă asaltează îmi pare

coboară-te Iisuse din icoană intră în sufletul meu suferind atârnă greu lacrima sub geană durerile planetei le cuprind. plâng codri de grindină loviți pe poteci umbrite cerbii suspină nu mai

împodobesc Paradisul cu vise supreme visez pentru oameni o soartă minunată fără terori grave și războaie extreme cu pace și lumină veșnic încununată. visez o lume fără violențe și

în jurul meu este numai iubire mierlele în cântec se împerechează berzele au adus vești noi de fericire soarele generos pe ceruri veghează. florile înconjoară râuri și izvoare peisaje de vis

noaptea-i întreținută cu o ploaie lină toti arborii se bucură de dulce festin crinii înfloriți freamătă se alină nesfârșite gânduri se-aștern pe destin. nu dorm compun iar voluptoase

mă pierd în gânduri frenetice, hoinare curioasă bat la poarta universului magic mă scald în lumina din raze de soare ridic în slavă timpul când nu este tragic. zburd cu fluturii printre suave

în ringul destinului sunt prinsă în corzi primesc lovituri din dreapta din stânga Doamne Dumnezeule milă să îmi acorzi căci îmi dă târcoale depresia, nătânga. acum știu că mă așteaptă lupte