FLOARE PETROV

ziua se primenește când mirificul zefir împrăștie parfum diafan de trandafir prin iarbă rourată dansez desculță emoții aurii spre soare se înalță. fluturi îndrăgostiți curtează

îngerii trăiesc în terestru exil lupta cu demoni îi nefericesc viziuni creștine răsună febril pe întreg pământul românesc. duc o cruciadă pentru Paradis se roagă la Isus instanța

sufletul e fântână cu stări cristaline în puritatea ei se oglindește cerul elanurile-s tandre- realități senine cu dragostea curată se umple eterul. iubirea este prima sursă de

în conștiința mea Cuvântul e prolific fiecare literă se transformă-n ecou, vântul îl poartă prin zenitul mirific, îmbrăcat de lumină ca de un sacou. e dulce cuvântul în graiul românesc, ca bobul de

viața este plină de capricii politruce, legile sunt făcute să fie încălcate, este târâtă prin noroaie Sfânta Cruce și lumea se afundă în păcate. pâinea cea de toate zilele este amară, viermii

gândul își face adăpost în cuvânt călduros se împletește cu lumina galbenă, cordială crește în dimensiunea avântului frumos din existența pură, splendidă, ideală. nule sunt gândurile care inima

români de pretutindeni sărbătoresc Unirea principatelor române scăpate de turci tu frate de glie te întreci cu firea descoperind drumul pe care să urci. glorii de luptă pătrund în

trebuie să mă leg cu toată puterea de poezie că de credința magică din univers în ea prinde valoare și o fantezie suferinței să-i aflu factorul advers. trăiesc în lumea plină de erezie dar și

am adunat în suflet patima mirenilor și-am străbătut timpul ca un ecou am jucat în vatră hora apusenilor o rugăciune țării i-am făcut cadou. semințe de iubire am sădit în glie lanuri de maci

sunt precum focul țâșnit din cărbune să propag lumină în fiecare clipă nu mă las pradă morții nebune flăcări de dorință tristețea disipă. ard ca o rază pe fruntea solară potolindu-mi setea la

iubirea este floarea inimii înmiresmată mai prețioasă ca o rară nestemată este armonia dintre doine și lieduri este chipul luminii primenit fără riduri. cântecul iubirii e fredonat de

iubite te iubesc până la infinit doar lângă tine mi-e eul împlinit iubirea ta în mine se strecoară ești răsărit în zi de primăvară. inima mea cântă doar pentru tine melodii albastre vesele

emoții lichide îmi inundă karma e noapte iubite îmi lipsești enorm în inima frântă vuiește alarma dorul de tine nu mă lasă să dorm. te aștept iubite în noaptea albastră în vis îmbrățișați să

slavă ție blândă, minunată Lună, știu că mă veghezi noapte de noapte, acum cred că ești Mama mea străbună, și îmi luminezi emoții, gânduri, fapte. iubirea ta este liant între visuri, ne mângâi pe

români cinstiți cu suflete - cireși în floare, nu-i socotiți pe oamenii care s-au îndrăcit, viața din voi este motiv de sărbătoare, pe acest hotar timpul nu este sărăcit. petale de gânduri spre

aprind o lumânare cu ardoare mă rog păcatele mele Cristos să le ierte în cartea vieții a scris un epilog cerând învierea lumilor inerte credința îmi conferă un suflu optimist sunt pe calea

gerul a venit tocmai din Siberii socot că are și ceva bun în el poate să nimicească viruși, bacterii gripa în spitale a făcut măcel. gerul a înghețat până și guvernul cu inimi de gheață zeii