FLOARE PETROV

e multă suferință în teatrul durerii nu pot face nimic decât să mă rog pagini cu patimi au umplut condeierii amețiți de lumină ca de un drog. sufăr și eu ochii mei lăcrimează peste fotografia

vântul ștrengar îmi face aluzii despre aventurile în codrul verde în râul de cleștar limpezesc iluzii nimfa apelor să mă dezmierde. cuci îndrăgostiți par niște dirijori la rapsodia

hai să ne întâlnim pe țărmul exotic să înotam în mare ca doi delfini strâns îmbrățișați în dansul erotic să îți sărut cu dor obrajii fini. vin-o ca o boare ca un suflu hipnotic să știu iubite

mă simt un miel pe-a nopții pajiște fără mama fără tată fără pereche aștept de la Hristos puțină liniște ca o minune din datina străveche. aștept Crăciunul mântuitorul să se nască și în

se extind în noapte constelații de sori se extinde lumina conturând revelații acolo nu-s probleme și nici stresori acolo doar aș vrea să cuceresc spații. cu visul meu măreț duc o cruciadă un

viziunea vieții e vastă și adâncă precum ooceanul de iubire sublimă avântul timpului spre soare mă aruncă raze îngerești cresc în sfera intimă. superbii mă oțelesc în misiunea de poet tăria

te aștept în lumea mea de sori să nu lași florile să plângă sunt și eu o floare cu mii de fiori aș vrea ca grindina să nu m-ajungă. alungă-mi mâhnirea prietene drag spune-mi că viața-i un poem

în fiecare zi sărbătorin un sfânt Patria e croită din slavă și cinstire dar glia s-a umplut de cimitire și este multă jale pe acest pământ. sfințenia cerească toți o nutrim trecând prin patimi

port în suflet salba sărbătorilor de iarnă scoate în evidență miracolul din crez norii încărcați de fulgi pufoși toarnă peste naturi unduiri de vals vienez. colindele răsună peste vai și

iubirea plutește în aer iubire respir și visele au înfrunzit cu frunze albastre de fericire plutesc pe aripi de zefir și captez din raze clipele măiastre. secunde euforice aleargă prin

fermecată de amurguri ce devin aurore cred că bucuriile izvorăsc din tristețe creații absolute cu fericiri sonore lumini din seva vieții adunând finețe. gânduri sofisticate țâșnesc în aflux în

am încredere iubite în dragostea ta privesc în ochii tăi limpezimi de izvor cuvântul tandru e un murmur de stea petale de iubire îmi așterni pe covor. alături de tine timpul e un

e noapte și frământ aluatul de pâine încerc să mă gândesc la ziua de mâine toate zilele cu lumini se conjugă păcat că zeii destine subjugă. păcat că dragostea produce durere păcat că miracolul

iubesc viața am credință mă rog cu speranța că totul va fi bine idealuri vise doruri scriu pe blog mă bucur de armonia zilelor senine. lumini mă încoronează cu o aureolă lucrez cu tot sufletul

sunt ultimul romantic pe acest pământ pentru iubirea-n vers am făcut sacrificiu cu lumea întreagă am făcut legământ să-i construiesc în inimă un edificiu. țin timpul în palme ca pe o

știu gândurile bune fac capital în univers și fiecare zâmbet îl bucură pe Dumnezeu dar nu știu cum să lupt cu virusul pervers care îl devastează pe bărbatul meu. doar speranța îmi mai dă

ziua mea trece prin semnul mirării și zeci de întrebări nu au răspuns curcubeul iubirii de la marginea zării norii tristeții grele i-a străpuns. plouă cu doruri în sufletul meu bărbatul adorat

cățelușa mea mă scoate din monotonie ne jucăm dansăm mergem la plimbare între inimile noastre s-a creat o sintonie iubirea ce ne leagă prevestește o schimbare. bucuria mea blănoasă și tristețea