FLOARE PETROV

nu înțeleg timpul, pare decrepit, toate bucuriile verii mi le-a răpit, soarele are privirile sticloase, șerpii frigului s-au încolăcit pe oase. vântul nebun, violent arbori pălmuiește, timpul

vocea inimii suavă- iubirea, descopăr cu ea părțile necunoscute ale conștiinței, explorez orizonturile pline de strălucire și bucurie ale vieții. îi dau lumii o îmbrățișare prietenoasă,

nu îmi dă pace tulburătoarea ispită, sunt și cu speranța căzută la pământ, am uitat cum este să fiu fericită, cum e să fiu mângâiată de un cuvânt. beau și de-această dată paharul cu

BLÂNDA METAMORFOZÃ Bătrânii universului mi-au spus, Că la început am fost anaerob, Și mă plimbam prin chaos nesupus, Până să ajung miel de paște și drob. Mi-au crescut picioare să umblu prin

ȘEZÂTOARE SOFISTICATÂ Toamna se toarce în fuioare de cântec, La poarta înserării sporovăiesc femei, Eu țes tradiții și le tot amestec Pe ștergare chiar zeii arată pigmei. Îmi amintesc de

în noul an nu mai vreau să plâng, vreau să bat recordul la zâmbete și optimism, dorul să fie doar un impuls de aducere aminte, că am fost iubită, că mult am iubit. vreau muzica să-mi țină

cu consecvență urc la luminate etaje, să mă simt mai aproape de Dumnezeu, cu credința în suflet am numai avantaje, câteodată mă simt un legendar Thezeu. întâmpin zorii noi cu înfiorare de

sunt pe culoarul timpului între vechi și nou, am o viziune, un program, o direcție, fac pași spre lumina creativității, întâmpin viitorul fără nici o obiecție. retrăiesc sentimente de dolce

PROASPÃTÃ LIBERTATE LICHIDÃ De sub zece lacăte am scos libertatea de-a plânge, Și corabia mea îndreptată către pacifism planetar Strigă s.o.s inchipuind corabia magilor divin har Mult mai

îmi este sufletul ca un cireș în floare, cu mii de ramuri și o privighetoare, azi un cântec mă învață de neegalat, ecouri să producă sub cerul dantelat. mireasma dulce o împrăștie vântul, cu

îmi descriu în versuri spiritul inconfundabil continuă să nutrească o lume mult mai bună, este profund concentrat pe proiectul formidabil, își declară optimismul la a cerului tribună. Lui

nu-mi las inima sedusă de iluzii și himere, nu o las să se revolte pulsul să îi crească, liniștea zilei are gust de tartă cu mere, momente de fericire nutresc să sporească. sufletul este

seara când Luna răsare dintre nori văd stele strălucind pe trena-i regală, sufletul romantic se umple de fiori, inima plămădește versuri cu migală. se învăluie pământul cu dantela

DIALOG LUDIC ALBASTRU INTENS domniile voastre, strălucitori emiri, voi stăpâniți hotarele transpirărilor mele, În care am sperat să sădesc trandafiri A căror miresme să atragă turnee cu