FLOARE PETROV

iubitul meu, ale noastre destine, se vor reîntâlni în lumea de dincolo, dacă m-aș putea teleporta la tine, mi-ai simți sufletul suspinând tremolo. îmi lipsești precum țărmului valul, precum ploaia

cerul plânge, acum și eu plâng, nu știu cum emoțiile să le stăpânesc, atât de mult aș vrea în brațe să te strâng, să-ți simt bătaia inimii- să te iubesc. să alung singurătatea aspră și obtuză, noi

unde ești iubite? ce mult îmi lipsești, în lipsa ta greu se duc clipele, pe care stea din pleiade cerești, iubirii noastre î-ai întins aripele? soarele meu ai fost, mereu vei fi mi-ai luminat

codrul se leagănă sub privirile mele, în suflet mi s-a cuibărit o porumbiță, învață visele să zboare printre stele, ce dacă soarta mea este pestriță ? freamăt, iubirea îmi dă aripi să zbor iubesc

rugăciunea e un scut de apărare, în fața stihiilor ce duc la rătăcire estompează zilnic orice supărare deschide nouă cale către fericire. înalț rugăciuni din turnul de veghe, către mântuitorul

nu vreau să se modifice al meu ego, copilăros sentimental și visător construiesc castele din piese lego, în fața dramelor nu sunt nepăsător. prin codrul de poveste sunt cercetaș, freamătul

curg informații valuri valuri pe cablu, sufrageria este ca o sală de cinema, filme de dragoste privesc în ansamblu, doar astfel pot să-mi răsfăț inima. un film este și viața mea atât de

cum pasărea iubește copacul și zborul, așa iubesc eu rădăcinile strămoșești, cu o credință mai solidă ca fierul, determinată de minunile cerești. așa cum fluturii iubesc florile, așa iubesc eu

noapte de jad cu stele în palme, cu raze împletite în plete bălaie trezești condeiul cu sentimente calme, să răsară versuri pe curată foaie. noapte de poveste cu luna de veghe, mă poartă visul prin

suntem niște fluturi atrași de felinare, din iubiri și lumină facem risipă așteptăm blândețe măreață și alinare nutrim mângâiere în fiecare clipă. zburdăm printre cireșii înfloriți, cu vesele

acum doar rugăciunile ne mai încarcă ele preced salvarea de la Dumnezeu suntem împreună în aceiași barcă vâslim într-o direcție mereu, mereu. valuri mari și tulburi se abat peste noi dar vom trece

beau lumină ca pe-o dulce licoare trăiesc cu noaptea o beatitudine sudorile frunții dispar în răcoare contemplu iar stele cu atitudine. lumina astrelor primesc în dar într-un colț de suflet

sunt blesteme în lume ca nişte limbi de foc care pârjolesc vise, speranţe, iubiri senzaţie halucinantă în tenebrosul joc al morţii fără milă pusă pe cotropiri. sunt tragedii şi drame aproape de

în inimă din iubire am creat un sanctuar, pătruns e de lumină ca de-o taină ocultă, parcă îmi zâmbesc și urmele pe trotuar, o liniște sacră din credință rezultă. porumbei albi am pictat pe o

nu știi ce greu îmi e să trăiesc fără tine iubitul meu dus în lumea cealaltă este multă patimă-n ale noastre destine dar iubirea ne este vibrație înaltă. mă mulțumesc în vis să ne mai întâlnim știu

mă închin la Univers cu mare credință Sursă de cunoaștere și de Lumină o copie mică a lui o simt în ființă din ea îmi extrag pronia Divină. nu sunt frontiere între Univers și mine porțile sunt

noi oamenii suntem temple umblătoare, pe aripi de îngeri iubim, ne înălțăm, cu petale din inimi împodobim altare, să producem lumină cu gândul învățăm. ni se scurge prin vene iubirea,

e fascinant orizontul cu ispitele vechi și presărat cu zboruri de păsări perechi, cu ecouri împletite în calde curcubeie, cu lumina duioasă ca spiritul de zeie. liniștea îmi găsesc în susurul

curge belșugul din palmele ploii, narcise galbene poartă glia la brâu, pe socluri înalte sunt cinstiți eroii, șoaptele lutului reverberează-n grâu. triluri vesele răsună între muguri, greierii

magica iubire este ecoul luminii, pașii diafani sunt acorduri de vioară, sub atingerile fine înfloresc crinii face primăvara în suflet să apară. nu poate nici moartea să -l frângă, ca un cântec

senzuala primăvară cu rouă în plete, cu diafane mângâieri mă copleșește, îmi înverzește gândurile complete, cu dantelă de lumină mă învelește. sub pasul zvelt rămâne o urmă grațioasă, în raiul meu

mâinile primăverii cu reflexe de smaralde, înviorează peisaje sub privirile-i calde, țese pentru mine dantelă de lumină, curcubeie pictează pe bolta senină. sub genele-i înflorate roua

curg în valuri surprizele primăverii cu muguri senzuali s-au încărcat merii, pâini de lumină se coc pe vetre de lut, entuziasmul inimilor este circumvolut. creează ecouri ale luminilor voci, se