Poezie
Nemurirea dulcelui grai
1 min lectură·
Mediu
Nu vreau să știu că viziunea mea va piere,
Când trupul de lut se va întoarce în pământ,
Nu vreau să cred că-n marea mea durere
Am fost singura ce-a dus un mistic legământ.
Iubit-am necondiționat această lume suferindă,
O lume mult încercată, dar plină de splendori,
Păstrând în piept o torță gata să aprindă
Speranța celor mulți prin mistici tandri zori.
Iar lumea românească, cu neamul ei curat,
Îmi lasă-n vene slove și magic-sfântul grai,
Ce vibrează în mine ca un ecou curat,
Păstrând pe foi nuanțe dintr-un eteric rai.
Nu va muri lumina ce-am semănat în carte,
Ea va rămâne vie prin timp și prin urmași,
Și-o voi veghea din Ceruri, de dincolo de moarte,
Călăuzind pe cale ai țării mari noi pași.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
FLOARE PETROV. “Nemurirea dulcelui grai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14205615/nemurirea-dulcelui-graiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.