Despre remușcare

Remușcarea deși pare un efect negativ, are totuși o latură pozitivă, în care intervine hotărârea de a găsi soluții pentru rezolvarea unei situații aflată în dificultate, pentru consolidarea unei relații dificile, complicată.

Remușcarea se mai traduce, cu îmi pare rău, denotă un control asupra conștiinței, un echilibru între psihic, suflet și spirit.

Toți oameni se confruntă cu eșecuri, cu probleme ale căror rezolvare necesită ambiție, efort susținut, concentrare maximă.

Remușcarea mai semnalizează un caracter puternic, curajos, luptător cu greutățile vieții, cu vicisitudinile.

Remușcarea mai denotă bun simț, luciditate, echilibru emotional și sufletesc.

Nu toți oamenii au remușcări pentru greșeli față de familie, față de societate, față de relațiile sociale, pentru un proiect eșuat.

Remușcarea mai denotă o manieră elegantă de comportament, de manifestare, de rezolvare a situațiilor neplăcute.

Remușcarea aduce de fiecare dată după sine împăcare , conciliere, între suflet spirit și psihic.

Remușcarea denotă un proces de conștiință înaltă, este un rezultat corect al nevoii de performanță, de succes.

Omul fără remușcare denotă un caracter mediocru, grosier, cu foarte puține calități psihologice.

Remușcarea este sinonimă cu regretul, au aceeași putere decizională de corectare a greșelilor, să afle calea inspirațională, în planul evoluției spirituale, conform voinței lui Dumnezeu

Mărturisesc că și eu am avut remușcări repetate pe parcursul vieții pentru că nu am putut rezolva situații conflictuale la oamenii din jurul meu, am și acum remușcări pentru că nu pot face schimbări în conștiința semenilor, astfel încât să devină ființe de lumină, idealiste, iluministe.

Am fost mai bine de zece ani președinta comisiei de femei în cadrul federației sindicale a salariaților din Romtelecom, actualul Telekom, perioadă în care am întâlnit multe situații conflictuale de interes profesional.

Am remușcări că este multă răutate între oameni, și eu nu pot schimba nimic în conștiința lor.

Am cunoscut mulți oameni care s-au încăpățânat să facă numai ce au vrut indiferent de consecințe fără părere de rău, sau mustrare de conștiință când au rănit colegi, cred că erau în stare să calce și pe cadavre, numai să își satisfacă orgoliile și interesul.

Dar am luat și eu o hotărâre să nu mă abat de la idealurile mele, de la proiectele mele de evoluție, voi continua să depun eforturi susținute pentru ca voința lui Dumnezeu să se împlinească în sufletul și spiritul meu, în conștiința mea iluminată.