Flavia Muntean

slujba de seară - două băbuțe ies liniștite-n iarnă

Alzheimer - bătrâna tricotează pânze de paianjen

casa cârpaciului – în spărtura geamului un licurici

la malul mării – țipătul pescărușului și înserarea

seară de priveghi – umbra cireșului înflorește lin

răcoarea serii - un țânțar alege burta marelui poet

această liniște ... ca și cum nimeni în lume nu mai plânge

luna îngustă - o umbră mătură pe dinaintea ei

schit în ruine - mlădița de iederă-și începe urcușul

scrisori din Africa - îmi amintesc deodată gustul foamei

nici un nor pe cer - o stea coboară-n adâncul pământului

noapte de vară – susurul ploii și uneori glasul mamei

zăpada mieilor - unul câte unul stropii de sânge

câmpul de luptă - țeasta învechită se luminează

piața de pește - cineva contemplă întâia oară luna

cicălitoarea - fără să se repete iarna întreagă

aproape de cer – corbul grăbit răvășind ninsoarea lină

vară târzie - prin fața ferestrei un fluture grăbit

cade o frunză – licuriciul se stinge în Cassiopeea

drumul troienit - încă mă mai cuprind urmele tatei

azil de noapte – un cui se îndoaie sub mantaua udă

de sfântul Francisc - doi țânțari bătrâni iau cina în oraș

cenaclu în parc - doi fluturi albi pe un ram în desfrunzire

țărmul pustiit - se-ntoarce acasă umbra farului