haiku

Flavia sînt surprinsă că nu am găsit nici un comentariu aici la poemul tău, pentru că este un poem chiar bun. ai așezat fluturele exact în locul potrivit, versul trei. ca să lași cititorul să descopere cine face acțiunea.

te felicit pentru acest poem, și pentru faptul că ești perseverentă și scrii mult. așa ies poeme bune, pe care le poți așeza cu ușurință într-un volum. mă abonez încă de pe acum dacă îl scoți.

cu prietenie, bia

oimagine deosebita
eu despre versificatia haiku nu mai stiu multe
dar aici am intilnit filigranul traditional
deschiderea si inchiderea luminii asupra unui zbor

ti-a reusit intr-un mod placut sufletului de cititor .....grabit

Va multumesc mult, iarasi raspund cu intarziere pentru ca abia m-am intors de pe cele coclauri.
Poemul acesta a fost scris ca raspuns la proiectul unui prieten de a (pe)trece vara alaturi de fluturi, intr-un fel de joc ce urmarea sa adune laolalta cat mai multi amatori de haiku. O intamplare nefericita l-a silit sa intrerupa chiar de la inceput proiectul, dar spera sa-l reia in vara urmatoare, numai ca eu n-am mai avut rabdare pana atunci.
De aparitia pe hartie nici nu poate fi vorba, mi-s dragi copacii vii, nu cei ajunsi suport pentru mazgalituri cotidiene :)

dacă era un greier sau o furnică grăbită, nu era tot o vară târzie?!!!
și dacă trecea prin fața ușii??!!!

De buna seama ca era tot vara tarzie, dar un greiere sau o furnica au alte incarcaturi simbolice. Plus ca nu zboara.
Daca trecea prin fata usii eram tentata sa ies dupa el, toata actiunea trecand in planul fizic, asa totul a ramas doar o tresarire a sufletului, asemanatoare, banuiesc, cu aceea a pescarului cand simte smucitura somnului urias in fir si se-ntreaba, oare cine pe cine a prins :)

aveți perfectă dreptate! =))