haiku

la un asemenea poem. Ironia este atît de fină și mai ales de delicat dozată încît viermele devine partea vătămată și-și găsește singur canonul și căință. Păcatul trebuie savurat dacă tot îl comiți!

deosebit... pentru că... totul se iartă! Să fiu și eu iertat pentru intervenția
cu textele de mai jos, inspirate de merele târzii ale tușii Catrina...!

Pace-ntre dușmani -
viespea și bărzăunul
în același măr

Ținta arcașului -
la gaura viermelui
o viespe pe măr

Invitație -
se-adună pofticioșii
la mere târzii

Și unii oameni se "bucură" de... parfumul singurătății!
Citit cu plăcere! Mult succes!

Mărul discordiei -
sub coajă și aparențe
mereu un vierme

Mulțumesc vierme,
prezența ta îmi spune:
Mărul nu-i toxic,

Corneliu, da, pai fiecare pacatos isi merita raiul :)
Sorina, cred ca acolo sus de tot cineva a muscat dintr-un mar de ne-a inmiresmat pe toti ...
Domnule Miclaus, dau ultimul mar cret si rosu, neatins, din gradina tatei pentru cel cu viespea si barzaunul, al tusii Catrina. Ce muzica trebuie sa fie in el ... :)
Gigi, azi am ramas si fara replica si fara mere :(
Domnule Rasinaru, de dimineata m-am uitat in mar si viermele a dat usurel din nasturele ce-i tine loc de fata apoi s-a tras mai in adanc. Eu am fost de vina, am ridicat prea brusc marul si i-am zdruncinat lumea. I-am promis ca pana deseara am sa invat sa ma misc precum vantul :)