Filip Tănase

Strofe de la mine pentu tine, în întâmpinarea lansării cărții pe 20 mai 2010. Dintre florile frumoase Ce umple grădinile, Cartea ta pătrunde-n case Și ne-ncântă inimile. Muzele

Epigrama-i poezie Învățată pe de rost, Scapi cu ea de șmecherie Scapi de fiecare prost. Epigrama-i jolly - jocker Mergi cu ea la cazino, Căci cu ea câștigi la pocker Ba, cu ea, faci și

- Cioara moartă-n copac, nu pică, fiindcă n-o împușcă nimeni. - În satul fără câini, umblă mișeii fără băț. - Trăind între lupi, urlă și tu ca ei, și cu ei, altfel te sfâșie. - Nu călca

Nu umblu cu șase-șase Mă numesc Filip Tănase, În cărți n-ai să mă găsești, Epigramist falit de București. N-am fost niciodată trist Și ți-o spun așa discret, Unii-mi spun epigramist, Alții

Top-show-urile de-a moaca, la nunți, botezuri cumetrii, acasă la Eforie. La Eforie Nicu are reflexe vii Acolo fuge el de drame, Prezent la nunți, botezuri, cumetrii Convins că mai sunt și-alte

Remember cu fata nestiuta a artistului până la evadarea sa din anonimat. Preludiu. Zborul de la Techirghiol la Constanta. La Techirghiol, n-a prea stat Putea

Preludiu. Ca o cometă fără coadă Ai apărut atunci pe firmament Te stiu si țâncii de pe stradă Că esti o mare uriașe de talent. Mai ai și-o muza tupeista E șefa muzelor mai

Motto Viața nu-i doar cea pe care ai cunoscut-o, ci mai ales cea pe care ți-o amintești, pentru a povesti ușor. Gabriel Garcia Marquez -Eu aș reformula aforismul lui Marquez în felul

Sunt vagabondul artei mele Cu muze-n cap și cu belele, Nu-s demodat ca Raj Kapur Dar am nădragii roși in tur. Ãsta-i visul meu de-aseară Eram un nou François Villon, Eram așa de

Joc de nuanțe Încetarea motoarelor economiei De ani au început să cadă Într-o imensă cavalcadă, Direct în brațele pustiei, Motoarele economiei. Demolarea economiei Se rade

Maică-sa dădea cu ghiocul Și ghicea la proști norocul. Tata între argintari Turna plumb și făcea bani, Punea mie peste mie La mijloc, doar șmecherie. Eram mereu de el pendinte De-aia n-am

Când a-mpărțtit umorul Dumnezeu Tu erai primul în careu La mine, dimpotrivă, evident Mi-a dat umor de second hand. Ai cunoscut cohorte de amici I-ai pus cu umor pe jar, Și ai avut și

Dragî mătrăgunuțî, mai fac o leacă de exercițiu din graiul moldovinesc, ca să nu-mi pierd antrenamentul și cu cari să ti obișnuiesc și pi tini așa treptat, treptat, la foc miic. Îmi plași bini di

Mă uit la muză, e tot sus, În cerebrale goluri nu-s, Nevastă și companion E inspirată și in somn! Nevasta-mi este optimistă, De-un an este epigramistă E stagiară, măi să fie Dar, nu mai vrea

Femeia eterna poveste. Unui donjuan. Cic-a dat de un necaz Și-a primit și o sudalmă, Rujul,pată pe obraz Soața i l-a șters c-o palmă.

Râia. Râia este momentan mai rea decât prostia, ea se vindecă, dar prostia niciodată. Unuia care-i criticat de un prost că în tinerețe cam trăgea la măsea, i-aș răspunde următoarele:mă

S-a dus maestre vremea ceea Cu epigrama și femeia, Cu poante bune și simțiri Ce ți-au rămas, doar amintiri. Tânjești în fiecare ceas La dulcinee-n Montparnasse, Și-n serile cu-amurg de

Fie că plouă, sau că ninge Îl ține subteranul în obroc, E mare creer sub meninge Dar, e copil fără noroc. Nu-s parale, nu-s parale N-are nici măcar un leu, Greu aici și greu la vale Peste

Þeparii care-și depun averile în băncile străine. Firme ventuză, firme căpușă, Firme fantomă, firme pirat, Azi falimentul bate la ușă Căci banul public l-au decimat. În lumea

Circumstanțe antice Orice sclav bun de condei, Pune-amprentă cu ventuza. Are-o artistă care-i muza, Ce lucrează-n felul ei. Eu am una mai distrată, Care vine rar, odată. Azi abia m-a