Scrisoarea IV-a-minimum de cuvinte, maximum de sens

Dragă Mătrăgunuțo A fost o strategie de-a mea de a-ți trimite primele două lucrări și ultimele patru, din care tu să-ți faci o bancă de date și pe care să le folosești numai dacă vrei și când vrei. Adaugă la ele spiritul tău, muzele tale artistice și să vezi ce-o să iasă, în proiectarea unui nou curent umoristic. Să le porți sănătoasă, Mătrăguno! Pe Jean Constantin l-am scos pentru că vreau să-l transfer în noul univers filmologic. Mi-am propus ca în acest nou univers să introduc și piese de cultură rafinată, să fac apel la domnul Cornel, care stă bine cu acest capitol, căruia i-am cules o primă piesă excepțională, care se cheamă cultura română. La acest acum nou univers, am lucrat 20 de ani, mi-am construit câteva bănci de date, cu care voi, spuma creației Academiei Agonia net, v-ați putea concentra asupra acestui nou orizont artistic, care-i 85 la sută finisat, și mai trebuie pe ici, pe acolo, periat. Dacă dă Dumnezeu să nu dau ortu’popii mai repede, mă străduiesc să vin cu inițiativa înnoirii lor. Deocamdată am niște probleme urgente de sănătate din care n-am convingerea că nu ies cu picioarele-nainte. În funcție de starea sănătății mele(dacă mai e ceva de făcut), voi continua cu voi, dacă nu….Dumnezeu știe ce-o să fie. N-am lucrat și nu lucrez pentru bani, pentru că banii strică multe, inclusiv demnitatea, conștiința, etc. Pe scurt, am vrut să las ceva în urma mea și mai ales pe cineva, în funcție de multe, mai vorbim sau nu. Nu mi-ar face nici o plăcere ca cineva să plângă pe umerii mei; îmi păstrez o anumită cotă de demnitate și vă declar pe voi, crema artistică a Agoniei, vă iubesc și vă respect.