Poezie
Umor în dialog epigramatic cu maestrul G. Zarafu
Ciclul Femeia- eterna poveste publicat în Rebus bis Iulie 2008
3 min lectură·
Mediu
G. Zarafu
Unui donjuan.
Cic-a dat de un necaz
Și-a primit și o sudalmă…
Rujul-pată pe obraz-
Soața i l-a șters c-o palmă!
Filip Tănase
Replică.
Don’ Georgică-i om cu haz,
El i-a șters-o din obraz.
Nu i-a dat nici o ventuză,
Dar i-a dat, superba-i muză.
G. Zarafu
Dragoste la prima vedere.
După ce s-au întâlnit
Prin Stambul cu interese,
Cică s-au îndrăgostit
Ea-de fes, iar el de…fese!
Filip Tănase
Replică.
Înțepi în fes, înțepi și-n fese,
S-a ales de ele prafu\'.
Bisnitz, amor și interese,
Le-a ras muza lui Zarafu.
G. Zarafu
Uneia cu minijupă.
Minijupa este-n floare,
Cred că nu e rea ideea,
Dar…cu ochii la picioare
Nu mai pot să văd femeia!
Filip Tănase
Replică.
Muza asta-i o poveste
Ce-i ușor de zarafat,
S-o înțepi pe viu, maestre
Poate, doar la figurat.
G. Zarafu
Constatare pe litoral.
Între geamandură și nevastă
Este-o diferență de alt chip;
Una-i ancorată doar în apă,
Alta-i”ancorată” pe nisip.
Filip Tănase
Replică.
Dacă juna-i pe nisip,
Ãsta da, e un alt chip;
Ce-ți va spune la ureche,
Donjuan de…modă veche.
Eu ți-am înțeles amarul,
De-o să ai muze cu… carul.
Dar când e vorba de mata,
N-ai nici bani, nici altceva.
Bilanțul trecutului și prezentului
epigramatic.
Protecție de nevastă.
Ea n-are idei vetuste
C-ai fost vânător de fuste,
Când declarai amor,știi bine,
La două-n două limbi străine.
Ea te-a păstrat tot optimist
Și un gigant epigramist.
Dar sigur mai bine îi pasă,
Să fii sergent de zi, acasă.
Amintiri epigramatice.
S-a dus Georgică vremea ceea
Cu epigrama și femeia.
În ele-ai pus tu mari sclipiri
Și ai rămas cu amintiri.
Ai amintirile-n catrene,
Eu în trei poduri dunărene.
Și fiecare-n scara vieții
Ne plângem anii tinereții.
“O bijuterie zarafistă” –Unor soți
G. Zarafu
S-au îngăduit așa,
Fără să-și mai deie coate;
Ea să facă tot ce vrea,
El să facă tot ce poate!
Replici ritmate și zarafate sută la sută de
Filip Tănase.
“Fără să-și mai deie coate,”
Omul face dacă poate.
Dar Zarafu ce credeți?
A făcut din noi, atleți!
Este meșterul cu vorba
Și-n cuvinte potrivite,
Ne face pe nesimțite
Donjuan și Casanova.
Bravo, maestre Zarafu,
Ne-ai frezat cu epigrafu’.
Noi, cei fără bărbăție
O să-ți spunem cu toți ție,
Excelență…pe vecie.!
Epilog cu nuanțe de filipisme.
Ca tot pățitul priceput,
Am sperat cât am putut.
Și cu asta ce-am făcut?
M-a lăsat Zarafu..mut!
De nu ne-om înțelege noi,
Îmi iau catrenele’napoi.
O să vadă ce-o să fie
Când măndel, n-o să mai scrie.
De riscă o imprudență,
N-o să-i mai spun excelență.
Nu vezi că ne dispar confrații
Și nu e pentru prima oară,
Visăm în fiecare seară
Același tren, aceeași gară.
003378
0