Nepoatelor mele absente de la concursul de ghicitori pe Agonia.net

Autocritică

V-am scris în cărți și-n al meu gând

Și-n Agonia( a noastră vatră),

De-mi este rău, vreau doar un rând

De nu aveți inimi de piatră.

A fost cum la-nceput am spus,

Mă-ntreb mereu cine m-a pus

Să vă ridic atât de sus,

Când mă apropii de apus.

Vă spun acum în epilog

Termin acum în monolog,

Eu am răbdare, am și har,

Nu-mi sting destinul literar.

Punte între subiecte

Ca un bunic cu suflet mare, mica lui supărare pasageră ține cât durata apei aflată vârful unui munte. Cum să fiu supărat, ele sunt singura mea bucurie.

Epilog

De n-am spus tot(suficient)

Puteți citi și mai atent,

Va fi un nou reviriment

Și-o să-l găsiți în testament.

Notă.

Lucrarea denumită: Testament,

s-ar putea să fie ultima mea

lucrare scrisă pe Agonia,

care nu pretinde pagină principală.

Se mulțumește cu Atelierul.