In memoria tatălui meu Filip Dumitru 20.07.1945

Jenă financiară epigramatică

Avea bătrânu\', lumea-l știe

Talent înalt și fantezie,

Avea carismă, umor, har,

N-avea un pic de șmecherie

Doar, goluri mari în buzunar.

Nici eu nu fac nicio bravadă

Deși-mi stau muzele la coadă,

De vreți să știți tot adevărul:

Fac foame, de-mi îngheață părul.

Soacra lui și mama-mare

Odihnească-se-n sicriu,

Erau două babe-avare,

Nu jelesc, e prea târziu.

Au vrut catrenu\' incifrat,

Au vrut o șansă de parale,

Au vrut profit neapărat

Ce-au vrut, puțin au apucat.

Aveau morgă, aveau fițe

Și se pretindeau conițe,

Erau ca pupezele-n tei

Strigau la tata: nu-i ok(ei).

S-au obișnuit cu tata,

Bătrânul nu era samsar,

Vindea catrenul cu bucata

Dar, n-a ajuns miliardar.

Făcea bătrânu\', lumea-l știe,

Catrene bune pe vecie,

El savura mereu succese

Ele aveau doar interese.

Stăteau ca pupezele-n tei

Făloase, și strigau: ok(ei).

Te-ai dus bătrâne dintre vii,

În valuri mari de simpatii,

Te rog bătrâne, nu fii trist

Că te-am urmat: epigramist.

N.B. Filip Dumitru(tatăl meu)

era lucrător portuar și în paralel epigramist amator, care in perioadele de șomaj, își exercita talentul prin catrene scrise confraților și când câștiga de două, trei ori mai mult decât leafa adusă din port.