Poezie
Catrene în memoriam Florian Pitiș
2 min lectură·
Mediu
4Octombrie1943-5August2007
Când te-ai născut tu,eu
Eram primul din careu,
Băteam step și jucam samba
Cu Sergiu Stanciu Malagamba.
Mai târziu, aveam în gânduri
Poduri, strofe fără dâmburi,
Și plezneam de optimist
Eram în paralel, epigramist.
Ne-am cunoscut la codițe socialiste
Sordide, friguroase, pesimiste,
Zicea Zarafu mai odinioară
Astea-mi îngheață muza-n călimară.
Eu, inginerul ars de soare și de ger
Și tu, artistul talentat până la cer.
Atunci ai devenit tu dizident
Și ai rămas așa preopinent,
Nu te-au putut mișca nicicum din loc,
C-aveai un spate tare-n occident.
Manifestarea dizidenței la melodia
\"Vinovați fără vină\"
Scurt fragment.
Lume, lume,soro lume,
De ce esti rea, rea de gură
De ce ne privești cu ură?
Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină.
Vreau să-nalț castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul
Mai presus e cât și cum gândesc.
Muzica și versurile
Doru Liviu Zaharia.
Epilogul meu
Te-ai dus Moțule dintre vii
Lăsat-ai valuri mari de simpatii,
Dar simpatia cea mai mare
E-n demnitate și onoare.
Ca tine nicio stea n-a strălucit
În spirit, har și demnitate,
Deși te-ai stins, tu n-ai murit
Și ai rămas mirifica eternitate.
Moțule, tu nu te teme
Muza mea te ține sus,
Al tău spirit n-a apus
Eu te-am prins azi in catrene.
013
0