Poezie

Liniște

1 min lectură·24 octombrie 2007

Mediu

E-n amurg și e liniște deplină.

Pretutindeni e o lumină mirifică,

Un albastru senin și reconfortant

Încântă ochii până la nesfârșit

Și e o liniște dezolantă.

O mare de flori multicolore

Înmiresmează atmosfera de vis,

Încântă și îți vrăjește simțurile

Dar e o liniște nesfârșită.

Aud doar ticăitul sacadat al inimii,

Semn că totuși trăiesc

Cu toate fibrele ființei mele

Și în mintea mea e liniște.

Sufletul îmi tânjește după o șoaptă,

O melodie sau măcar un zefir,

Un zâmbet sau o lacrimă,

Dar e mereu liniște.

Deschid televizorul, dar, stupoare,

Rulează un film mut, comedie spumoasă

Cu actori celebri

Și e încontinuu liniște.

Iau la întâmplare o carte,

S-a întâmplat să fie una filozofică

Despre nemurirea sufletului

Iar ființa mea e inundată de liniște.

E doar liniștea de dinaintea furtunii.

001.211

Filip Militeanu. “Liniște.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/filip-militeanu/poezie/1750231/liniste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.