Poezie

Furtună și avânt

2 min lectură·24 octombrie 2007

Mediu

Te văd ca-ntr-o icoană, frumoasă și senină,

Te-aud și-ți simt privirea – văpaie de lumină –

Tu împrumuți naturii din haina ta divină

Și țeși nenumărate vise,

Privirea ți se pierde țintind în depărtare

Idealuri neatinse și culmi scânteietoare

Și câte vezi aievea pe-o margine de zare –

Dar câte porți îți sunt închise !

Te lupți cu cruda viață, dușmana ta de moarte,

Dar stai încrezătoare în fața crudei soarte –

Și-o geană de lumină destul e să te poarte

În lumea ta de mult visată.

Tu iei în piept genunea și treci prin ea, vestală

Și birui seculara a lumii aspră școală

Și avântate gânduri în tine se răscoală –

Și-o inimă-i descătușată.

Și steaua ta se-nalță spre-a cerului tărie

Croindu-și drum spre nouri prin bolta sinilie

Și-n urma ei rămâne mizeră și pustie

Genunea-n flăcări mistuită ;

Tu crești și iei proporții, voința ta-i titană,

Te vezi zeiță-n ceruri, stăpână pe-o coroană,

Chiar timpul se oprește la semnul tău din goană –

Și lumea ta-i deslănțuită.

Senină-ntotdeauna, tânjind spre fericire,

Privești spre zarea largă și crezi în izbăvire

Și-ntreaga ta ființă și-ntreaga ta simțire

Visează noua dimineață ;

Iar lumea mult visată mereu e mai aproape,

O vezi, o simți și-o cauți, o porți mereu sub pleoape,

Ca lumea ta reală, meschină, s-o îngroape,

Și-atunci începi o nouă viață.

001.040

Filip Militeanu. “Furtună și avânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/filip-militeanu/poezie/1750213/furtuna-si-avant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.