Poezie
Lumina, iubirea
de Feru Emilia
2 min lectură·
Mediu
Lumina îmi trezește cu surâsul ei - speranța
Iubirea mă lasă să cred mereu că-i viața
Și poate că, totuși, va fi un ecou de tăcere,
Lumina, iubirea cu surâsul lor fericirea.
Lumina îmi îmbie cu farmecul ei - speranța
Iubirea îmi spune de mii de ori că-i viața
Și poate că, totuși, în cer armonia plutește,
Lumina , iubirea cu farmecul lor fericirea.
Lumina îmi cheamă cu misterul ei - speranța
Iubirea mă învăluie să văd mereu că-i viața
Și poate că, totuși, adevărul văzut se va face,
Lumina, iubirea cu misterul lor fericirea.
Lumina îmi conduce cu raza ei - speranța
Iubirea îmi șoptește cald și senin că-i viața
Și poate că, totuși, drumul lin va conduce,
Lumina, iubirea cu raza lor fericirea.
Lumina îmi deschide cu puterea ei - speranța
Iubirea mă călăuzește cu tărie că-i viața
Și poate că, totuși, ochii doar în adevăr vor crede
Lumina, iubirea cu puterea lor fericirea.
Lumina îmi ascultă cu gândul ei - speranța
Iubirea îmi deschide al vieții contur că-i viața
Și poate că, totuși conștiința lumii învie,
Lumina, iubirea cu gândul lor fericirea.
Lumina îmi ajută cu izvorul ei - speranța
Iubirea m-a convins de atâtea mii de ori că-i viața
Și poate că, totuși nimic din al vieții întristare,
Lumina, iubirea cu izvorul lor fericirea.
003
0