Poezii

Când simți că nu mai poți , Când simți că nu mai merge, Când tot ce este în jur te face să cedezi- Gândește-te măcar acum o clipă și te încrede În viitorul tău și-al lumii întregi Te rog și nu

Copilul este o făclie dulce, veșnic luminată Cu pașii lui și soarele se dă mai la o parte. El știe că, venind aici, în lumea cea pierdută, Va trebui, trudind cu greu al vieții rost să-l afle Că

Lumina îmi trezește cu surâsul ei - speranța Iubirea mă lasă să cred mereu că-i viața Și poate că, totuși, va fi un ecou de tăcere, Lumina, iubirea cu surâsul lor fericirea. Lumina îmi îmbie cu

Niciodată n-aș fi crezut Că voi ajunge să fiu puternică În viața, durerea doar mi s-a părut O oază de speranță sau o lumină cerească. Niciodată nu mi-aș fi închipuit Că asprimea mâinilor de

Crucea stă în fața ta și plânge Tu te duci nepăsător, așa…, tot înainte, Zilele vin și trec în valea suspinând a sânge Nopțile sunt mai reci ca moartea răpirii

Am încercat să prind un tren al vieții Și am crezut că l-am pierdut… Am încercat să scap de a mea dorință Ca iar și iar să plâng. Am vrut de multe ori în nopți senine Un vis ca să mi

Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu