Poezieurban

Stăpână blondă

1 min lectură·23 februarie 2004

Mediu

Stăpână blondă a sufletului gri,

M-ai subjugat de-ndată ce-ai spus că nu mai vii,

Și poate de aceea îmi pare mai ciudată

Chemarea spre iubirea-a nopților târzii.

Stăpână blondă a sufletului slab,

Privirea-ți e din lacrimi ce cad în dans arab,

Ascunsă după vise, albastre, negre patimi,

În ochiii tăi se vede iubirea unui sclav.

Stăpână blondă a sufletului mort,

Din buze-ți sar văpăi și aschii ce mă dor,

Și-as vrea să îți ating a gurii lungi cărări,

Pe care le cântase un vesnic călător.

Stăpână blondă a sufletului greu,

Mi-ești dragă peste toate și drag mi-e părul tău,

Și-aș vrea să mă strecor în gândul tău prin noapte

Și-așa cum moare cântul, aș vrea să mor și eu.

Stăpână blondă a sufletului viu,

Þi-am scris o serenadă într-un amurg târziu,

Căci tu ești o visare, o strofă de baladă

Ce-o cântă pe-nserate penelul meu pustiu.

002.472

Felix Bârcă. “Stăpână blondă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-barca/poezie/64288/stapana-blonda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.