Felicia Flor Baltag

Sa nu lasam niciodata, copilul din noi, sa moara!
Sensibilitate -- acesta e cuvantul cheie al sonetului tau,,

\"Te mai aștept un vis\", atunci când iubești cu adevărat oferi totul,,
Versuri sensibile, versuri în care m-am regăsit.

Da, Inoni! Ati reusit sa construiti din gandurile voastre un colaj ce merita sa fie ascultat.
Maria, multumesc pentru fiecare moment in parte.

Nu e prima oara cand iti citesc acest text, dar de data aceasta am simtit mult mai mult. Sensibilitate si frumos.
Ma bucur ca ai publicat textul.
P.S: pe cine nu a cucerit, Teodora?

Iata cum am interpretat aceasta poezie:
un tablou al iubirii, in care sufletul naturii, in cazul nostru reprezentand partea masculina, este pus in evidenta prin intermediul copacului. Astfel, livada potopita de flori nu poate fi alta decat iubita naturii. Poate te va surprinde, dar eu am vazut-o pe Eva in bratele lui Adam (livada a luat nastere din radacina copacului).

Am sa va spun doar atat: pe parcursul lecturii, lacrimile mi-au sarutat ochii.
Va multumesc pentru gandurile voastre.

Sunt pe fuga, asa ca am sa fiu foarte scurta: \"La multi Ani, Sorine!\"
Am sa revin.

Sensibil ca de fiecare data.
Ce mi-a ramas in minte:
\"orele au devenit stânci despărțindu-ne gândurile amintirile și pe noi\"
\"un opt întors spre infinit care în loc să scurteze drumul mai mult l-a adâncit în tăcere\"
Maria, de multe ori reactionam contrar dorintelor noastre, spunem ceea ce nu ar trebui spus. Si stii de ce? Pentru a nu rani si mai tare persoana ce ne e draga. Daca ar fi sa alegi intre doua lacrimi, cu siguranta ai alege lacrima cea mai scurta. Nu incerc sa iau apararea nimanui, departe de mine acest gand, ti-am expus doar o parere.
Sufletul unui om plin de iubire, va ramane intotdeauna o oaza in care versurile, rostite sau nerostite, incalcite sau \"curgatoare\", vor invata sa respire.

O poezie plina de durere, care ne face sa ne aducem aminte de ceea ce s-a intamplat pe 11 martie la Madrid. De fapt, si cred ca am dreptate, ai dedicat aceste versuri tuturor persoanelor care au cazut victime in crudul atentat ce a zguduit Spania. Accentul, insa l-ai pus pe tinerii care au plecat din tara noastra in cautarea unui trai mai bun.
\"inima pasăre
îi era un bilet numai dus
plecase strâns zarzăre
și-nflorea în cais
neajuns\"
De unde aveau ei sa stie ce se va intampla? Daca am putea prevedea viitorul, totul ar fi mult mai simplu. Cel putin din anumite puncte de vedere.
\"„permiten abrir un rato la puerta?”
doar un pic ar fi vrut
să deschidă o ușă
pentru ultim sărut
al dimineții-căpușă\", in momentul in care simti ca sfarsitul e aproape, ceea ce-ti trece prin minte sunt amintirile legate de tot ceea ce se poate numi frumos si o puternica dorinta iti arde sufletul: aceea de a ti se mai acorda macar o secunda. Iti doresti sa-ti saruti fiintele dragi si sa-ti iei ramas bun in tacere.
Titlul vorbeste de la sine... pacat ca s-a varsat sange nevinovat.
Poezia este bine construita si iti multumesc ca ai
postat-o. Poate fi vazuta ca un strigat: \"Opriti-va!\"

In urma cu cateva zile imi spuneam: Maria incet, incet a mai urcat o treapta. Iar aztazi, citindu-ti textul, mi-am dat seama ca nu m-am inselat si nu pot decat sa ma bucur. Intotdeauna ai fost atenta cu fiecare dintre noi. Dupa parerea mea, cuvantul e cel ce conteaza. Lucrurile materiale sunt trecatoare, pe cand cuvintele iti raman in inima. Cu atat mai mult cu cat vin de la o persoana draga.
Mi-a placut enorm cum ai descirs universul lui Freelancer si daca as putea, ti-as da si eu o stea.
Am sa-i spun si eu lui Mihai: La Multi Ani!

Mama, mama... de trei ori!!! Scuzele mele, dar pe aici net-ul nu prea e in cablurile sale. Se si intelege, dupa Paste ce poti sa-i ceri?! Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns am mai facut si greseli (aceeasi cauza) --> \"nu-mi trebuie\", ar fi trebuit sa scriu. Daca cineva ar putea sterge doua din cele trei comentarii, ar fi minunat.

Am sa tin minte: daca intr-o zi ma voi trezi trista, tot ce va trebui sa fac, e sa vin la facultate si sa-ti acceses pagina. Nu-mi trebuiesc sa citesc decat doua randuri ca zambetul sa fie din nou stapanul meu. Imi place tonul inocent pe care l-ai afisat in acest text.

Foarte frumos, Maria! Versurile sunt de neinlocuit, iar imaginea vorbeste de la sine.
Ador sa vin aici si sa va citesc. Mi-ai luminat ochii si sufletul.

Sarbatorile ne-au imbratisat si au nascut in noi cuvinte.
Mi-a placut foarte tare inceputul:
\"Tai drumul prin pădurea cu maimuțe,
himere vechi agățate în copaci,
spre muntele templu.\" --> dupa mine, aici, ai descris exact societatea noastra.
\"La poarta curții îmi las gândurile desculțe.\" --> te eliberezi de tot ce poate fi necurat si intri cu sufletul deschis, acolo unde simti ca renasti: in casa Domnului. Frumoasa imagine.
Imi mai placu: \"Bătrâne pioase îngrijesc mărunte altare
de amintiri\", iar titlul e foarte bine ales.
HRISTOS A INVIAT, DANA!

Se pare ca mi-a fost tare foame cand am scris mesajul anterior. Asa e cand scrii in graba. Scuze de greseli.

Superb. Ai vorbit cu Domnul si in numele meu.
Multumesc pentru aceasta poezie.
De retinut:
\"lacrimile-mi fac coadă la spovedanie\",
\"Doamne,
mai bea o dată paharul
și pentru mine, copilul Tău,
nu mă lăsa să nu îl beau singur,\"
\"ca-n dansul cu moartea să pot să zâmbesc\"

\"mâinile mele stau strânse în rugăciune
inima se tot naște în lumină\", pentru tine, rugaiunea reprezinta viata.
\"pentru tine Iisus viața mea va fi ceara lumânării tale
crucea pătimirii noastre o țin pe piept \", suferi alturi de El.

E trist ceea ce ai scris, dar ai spus un mare adevar: viata uneori e cruda cu noi. Textul tau poate fi luat si ca un semnal de alarma: incerca sa-ti traiesti clipele in pace si iubire, pentru ca niciodata nu se stie ce va urma. Spre exemplu --> daca esti un om rau, caruia nu-i pasa de nimeni si nimic, in momentul in care un astfel de necaz, ca in textul tau, te \"nimereste\" (nu stiu daca am folosit cuvantul corect), absolut nimanui nu-i va pasa de tine si vei ramane singur singurel cu-a ta durere.
Recitindu-ti textul am intels mai bine finalul fata de prima oara (referitor la discutia noastra). \"Incepea sa-mi para rau de curiozitatea noastra.\", agatandu-va de chipul fetei cu ochii albastrii, in final ati aflat durere si aceasta nu a facut decat sa va intristeze. Daca ati fi plecat mai devreme, nu ati fi aflat necazul ei, si totul ar fi ramas roz. V-ati fi gandit, in timp ce va continuati drumul, la ea, zambind.

Imi place felul tau de a aborda o tema, cum prezinti realitatile vietii si cu bune si cu rele. Apropo de acei tenisi: cred ca Costica se plimba din oras in oras. L_am vazut si prin Iasi.

Imi place felul tau de a aborda o tema, cum prezinti realitatile vietii si cu bune si cu rele. Apropo de acei tenisi: cred ca Costica se plimba din oras in oras. L_am vazut si prin Iasi.