Pierdut!
Albastru e cerul și marea și floarea
Iar gândul pribeag îți urmează chemarea
Și sufletul gol, mâhnit de amor
Te îndeamna spre a iertării drum ușor.
E atâta nebunie,
Ecou
E un gol imens în noi
Și parcă-n noapte ne-am pierdut
Mi-e dor, mi-e dor de clipa-n doi
Și de iubirea ce-am avut.
E un covor de amintiri
A timpului scurs
