Poezie
Pierdut
1 min lectură·
Mediu
Pierdut!
Albastru e cerul și marea și floarea
Iar gândul pribeag îți urmează chemarea
Și sufletul gol, mâhnit de amor
Te îndeamna spre a iertării drum ușor.
E atâta nebunie, haos și chin
Pe a străzii oraș plin de venin
Că-i ziuă, că-i seară, că-i noapte..nu vin
Îngerii să-ți cânte de-alin.
E atâta fericire, extaz și gust fin
De îți vine prin lume să pribegim
Să vezi același chip strivit
De atâtat minciună mâhnit.
E atâta minciună, desfrâu și eroare
Și trecem prin viață cu atâta nepăsare,
Iar în secunda cea abruptă
N-o să-ți vină în minte greșeala făcută!
001303
0