La dozatorul meu de vise coșmar în avanpremieră -
Un fumător răpus de cancer incinerat în scrumieră
În toamna mea de modă veche ruginile sunt boli fatale
Și frunze cu fracturi multiple zac
Luminile se sting în noi...
Și-așa , încet m-am stins și eu
Cuprins de adormire, greu
Luminile se sting în noi.
Mi-e dor de-acel fatidic joi
Ce-n somn s-a repetat mereu;
Luminile se sting în
Să știi că m-am lăsat de levitat
Un accident la joasă înălțime…
Și m-am izbit ciudat… zile puține
Aș fi avut ca simplu acrobat.
Eu n-aș fi vrut să fiu resuscitat,
Dar știi și tu… că nu mă pot
Sunt frunze pe alei,
Polei
De colb tăcut, firav
Zugrav-
Artist cu nervi de-oțel,
Penel
Ce-a zămislit decor,
Fior
Străbate-n trup tăios,
Sfios
Pictat pe pânză stins,
Împins
În crize un
cafeaua mi-e amar îndoliată
iar diminețile se vând la pet
când lumea pare-o clonă șifonată
la masa mea de gânduri mă repet
îmi pun pe mine-o altă siluetă
apoi pe-un drum de noxe mă
Tăcuse de atunci bătrânul.
Eu i-auzem continuu glasul...
L-aud și-acum, când veșted drumul
Nu poate să-i mai simtă pasul.
Lumina lui plină de suflet
S-a stins... acum, în bezna plină
O stea
sunt între fum și insomnie, iar umbrele tușesc și mor
respiră lumea printre versuri deposedate de fior
atunci când plâng pe altă coală mă simt pe suprafața ei
un plasture cu nicotină pe-o
Gândul ăsta mă zgârie... următorul!
La concursul de pictură în parbrize locul întâi a fost ocupat de tabloul \"Vegetație cu far și portiere\".
S-a deschis \"Azilul de gânduri...\". Cele senile
Obsesiile-s fiicele demenței
Iți spun zâmbind… și-n mesele din lemn
Văd caii verzi în orișice însemn…
Ghicesc geometriile absenței.
Din ceașcă sorb tăcut o nouă voce
Știi…m-am lăsat de scris,
Clădiri ce par ferestrele să-nghită
Cu varul plâns... și uriașii dorm
Același gri ce scaldă monocrom
Pereții reci și marea lumii criptă.
Din fum renaște fum, respiră ceață
Și plâng nisip și
FE