Fabian Anton

Septembrie e o culoare cu ploi rotunde și cu tăcere copile, cine crezi că va deschide ochii primul, cine o să aibă curajul să coboare din orașul ăsta haotic pentru a pune la patefon povești pentru greieri și toamnă?
Tu știi că totul este departe și că noi, de aici, nu avem altă soluție decît să ne turnăm în pahare carafe întregi și să sperăm că, într-un tîrziu, cineva va avea curajul să spună ceea ce toată lumea tace: Septembrie e o culoare cu ploi rotunde!

Dragule, întotdeauna cînd taci se face lumină.
Întotdeauna merele sînt în coșul de nuiele al sufletului.
Totul e să le vezi și să le simți gustul.

Așa e Ad, ai dreptate, ce dacă?
Pentru că, mai ales în Ardeal, visul e o șoaptă albastră și tristă iar tot ce este așa rămîne și țiuie al dracului de tare.
Ai dreptate Ad, ce dacă?

Diminețile sînt animale de pradă CMM, și tu știi prea bine pentru că altfel nu poate exista nimic din ce este scris aici...
Diminețile sînt animale de pradă și uneori ne place al naibii de mult să le ieșim în cale...

O colecție de litere numită cuvinte, un soi de insectar alfabetic agățat în noapte, de cealalată parte a zidului, reflectîndu-se în ploaia de pe trotuar.
CMM, tu ce senzație ai avea descoperind așa ceva?

Dragule, astea sint culori topite intr-o zi ploioasa de vara, culori pulverizate pe pantofii Converse si peste garduri si peste tarabe pulverizate...
Dragule, fluturii aici nu ies decit noaptea pentru ca noaptea este o senzatie care tace si pentru ca doar atunci ai motiv sa astepti zorii...
Dragule, lumea nu este decit o culegere de Ingeri culcati pe spate sub pianul Anei si sub un drum stacojiu ce izvoraste din parul ei...
Dragule...