Poezie
Printre șerpi
1 min lectură·
Mediu
Am trăit și am avut încredere,
Dar până la urmă ei au fot cei care m-au judecat,
Și m-au aruncat în groapa cu șerpi.
Ei au fost cei care m-au comdamant la o moarte prematură,
Prima zi de calvar a început,
Când șerpi s-au trezit,
Și cu colți lor avizi de durere,
Au pompat venin în corpul meu
Mă frământam de durere,
Sub pământul galben,
Care se zvârcolea și el
De otravă.
Simțeam cum veninul îmi pătrunde încet, încet,
În fiecare parte a corpului
Simțeam cum îmi atacă inima
Dar singura mea speranță era că nu a ajuns încă la minte
Toate organele se zbăteau în mine
Toul urla
Dar totuși trăiam.
A doua zi șerpi,
M-au înveninat din nou,
De data acesta mușcătura a fost fatală,
Mi-a atins mintea...
Și așa am murit
Pe pământul galben
Care se zbate și acum
Sub otrava șerpilor.
002878
0