Poezie
Povestea mucegaiului
1 min lectură·
Mediu
Două oale stau la o margine de masă,
Două cești uitate, pline de zaț
Stau și ele lângă acele două oale
Uitate de acum o lună.
Mucegaiul stă pe ele ca un stăpân,
Deasupra pânzei de păianjen
Probabil tot de atunci o lună
Totul stă, nimic nu mișcă.
Cadavrul unei pisici
Stă în mijlocul camerei,
Probabil intrat deja în putrefacție,
Niște flori din care a mai rămas doar scheletul
Nici o petală, doar o tulpina uscată,
O lună imensă luminează acest regat de mucegai.
Nimic nu mișcă
Numai mucegaiul care se îndreaptă
Acaparează
Stăpânește
Totul
Oalele, cestile, cadavrul, florile.
Peste o lună...
Nu mai e nimic nici florile
Nici cadarvul,
Doar oalele mucegăite,
Și ceștile murdare,
Numai e nimic din ce a fost!
012773
0
\"cadarvul\"-cadavrul
nu mi se pare un text nemaipomenit...poate trebuia sa-l pui intr-o alta lumina(sau umbra...:) )...mesajul ar putea sa fie unul extrem de interesant...dar limbajul, modalitatea...ele trebuie adaptate...
o sa mai trec pe-aici...