Abisul tacerii

1 min lectură·7 ianuarie 2002

Mediu

E trist

E trist cum n-a mai fost vre-o dată

Dar va mai fi

Va fi atâta timp cat voi trăi

Poate mai mult

Nu pot sa știu

O să scap fugind în mine

E bine aici

E întuneric

E azilul minții mele

Al disperării conștiinței moarte

Ma frige materia ce mă-nconjoară

Ma sperie

Și-aș vrea să strig

Dar nu pot

Ar insemna că sunt puternic

Și nu sunt

Ajung incet la nebunie

Și-atunci tot ce mă mai scapă e abisul tacerii...

033872

Despre aceasta lucrare

Autor: Eugen
Tip: Poezie
Cuvinte: 82
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Eugen. “Abisul tacerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen/poezie/11180/abisul-tacerii

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DC Dumitru Cantea✓8 ian. 2002

uneori tacerea pentru cel ce stie ar putea sa fie unica bucurie si avere. mia placut poezia

A andreea✓8 ian. 2002

N-am intalnit asemenea text pana acum, simplu si expresiv, chiar e superb, si crede-ma ce e printre putinele dati cand afirm despre un text ca e superb

TT tiberiu tibi✓11 ian. 2002

imi place!,e ceva ce am simtit si eu multa vreme(inca mai simt poate..)
Am scris si eu o poezie in genul asta(care nu e pe site),dar cred ca tu exprimi mai bine decat mine ceea ce simteam(simt)eu..felicitari!!!