Eugen Sfichi

Ca să explici cum au dat chix
Netoții ce ne guvernează,
Spui că-s săriți toți de pe fix
Cu-alte cuvinte, deraiază.
(Tataia)

Cu sinereză
Iese lumea ca să vadă
Câinii cu colaci în coadă.
Ponta, Miloș și Grivei
Parc-au luat-o pe ulei.

Tataie, mulțumesc pentru trecere. Nu-i da importanță lui Miloș, chiar dacă a sărit de pe fix în primele 3 „versuri” din catrenul lui de aici. Miloș nu e epigramist și nu are șanse să devină.
E.S.

„S-a întâmplat la o trecere de cale ferată

Vinovat e-un șef de tren,
Unul, Sfichi Eugen,
Dar pedeapsa grea, cu parul,
O s-o ia Păun, acarul.”
(Gârda Ioan)

Nelule

Glumești spunând că-s șef de tren,
Eu sunt chiar Șeful de Catren !
*
Tu îmi invidiezi antrenul
Ce îl degaj și faci… ca-trenul.
E.S.

"Sorin feat. Florin

Și uite cum Florin Rotaru
Cu stil său mereu acid
L-a molipsit și pe Olaru
Să se transforme-n... ierbicid.
(Sorin)

În stilul tău... buruienos,
Bizar și plin de-nflorituri,
Admiți, făcând un gest frumos,
Că sunteți două CIANURI!"
(Daniela Goea)

Chiar amândoi? Gândind în van
Că-i numai cel american,
Toți oamenii din jur crezură
Că doar Sorin e... C.I.A.-nură.
E.S.

1. În catrenul meu anterior "ebicid" devine "erbicid"

2.
Motto
Și uite cum Florin Rotaru
L-a molipsit și pe Olaru
(Sorin Olariu)

Interdependență

Râvnind la o apoteoză
Lucrați mereu în simbioză,
Fiindcă știe lumea toată:
OLARU-i zero fără ROATÃ!
(Dan Prundoiu)

Comentariu

OLARU și ROTAR' se vor
Uniți în toate cele
Și vai de epigrama lor :
E... oale și ulcele.

Pe față sau insidios,
Foșnind subțire sau mai gros,
De la o vreme, cum bag seamă,
Cam multe plante-n epigramă...
(Florin Rotaru)

Cu gândul la Atropa

Cresc pe-aicea împreună
Cactuși și o Mătrăgună.

Mai puțin pt nea Mitru care o ține pe a lui.
Pentru oricine e un truism, dar nu și pentru nea Mitru.

„Crede-mă, oricât aș bea”
(Miloș Petru)

Catrenistului Miloș

Bei prin cârciumi la tarabe
Până cazi în patru labe,
O postură ce precedă
Strofa ta cea patrupedă.

Citate din Miloș Petru de pe pagina acestui text :
„Din constatările lui moș Mitru"
„o constatare"
„constat că"

Nea Mitrule, poate vei constata odată și tu că o constatare nu e o epigramă.

„Azi mi-ai scris ca o fetiță
Care e la grădiniță."
(Miloș Petru)

Nea Mitrule

Sorbind mii de stropi
Din farmecul viilor,
Tu dai și în gropi,
Și-n mintea copiilor.
E.S.

Te demaști, deoarece
Cine spune ăla e.

Acesta e nivelul tău și probabil e și mediul în care te miști, dar epigrama este altceva.
O constatare nu este epigramă și dacă acest lucru îl știe toată lumea, ar fi cazul să-l înveți și tu.
E.S.

Cu promptitudine, Norică:
„Pe hârtie (cu atât mai mult în revista "Epigrama") în niciun caz nu pot fi publicate cele (de exemplu) 80 x 5 = 400 epigrame trimise la un concurs”
(Dan Norea)

Norică, nu denatura. Eu am scris despre publicarea tuturor epigramelor premianților. Și nu avem 80 de premianți ca în calculul tău.
Epigramele premianților pot fi publicate. Cel mai comod ar fi ca ele să fie postate pe o pagină a concursurilor chiar pe acest site. Nu ai nevoie de 15-20 de ani pentru asta. Se poate face imediat. Și nu e o chestiune de gustibus, ci de corectitudine din partea organizatorilor.
La primul festival la care am participat, în 2004 la Bistrița, am luat un premiu și am fost de acord de atunci cu publicarea grupajului meu.
Știi ce se dezbate acum între epigramiști?
Un premiu de la Brăila, de la comentariul tău de mai sus. Și premiile de la Caransebeș.
La Brăila Premiul 1 l-a luat un epigramist din Caransebeș și peste puțin timp la Caransebeș premiile 1 și 2 le-au luat 2 epigramiști din Brăila, Mihai Frunză și respective Alexandru Hanganu.
Și lumea epigramiștilor dezbate hamletian: a fi sau a nu fi o coincidență. Deoarece nu se cunosc cele 3 grupaje premiate, cred că îți dai seama că se optează în masă pentru a doua variantă, adica pt a nu fi…
Și mai apar astfel de, hai să le spunem coincidențe stranii, de parcă unele concursuri ar fi în Zona Crepusculară.
Pentru că festivalurile nu sunt transparente, impresia generală este că la Caransebeș ar trebui discutat începând cu Premiul III luat de Nicolae Bunduri, care e perceput ca Premiul I.
Așa că îl felicit pe Nicolae Bunduri, îi felicit pe Til Blidaru și Dan Căpruciu care sunt trecuți la mențiune și de asemenea îi felicit pe: venerabilul Nicolae Paul Mihail, Petre Gigea și Laurențiu Ghiță, deținătorii premiilor speciale de la Caransebeș.
Transparența la festvaluri ar putea începe imediat cu Brăila și Caransebeș. Este o obligație morală a organizatorilor să publice sau să posteze măcar grupajele de la premiul 1 Brăila și premiile 1 și 2 Caransebeș.
E vocea poporului epigramist. Și după cum știi, Vox populi, vox Dei.
E.S.

Acest lucru e în abecedarul epigramei și îl știe orice epigramist. Catrenul din text nefiind epigramă, nu mai am ce comenta.
E.S.

Zici că nu poți să-i îndrepți,
Dar se duC, Că nu-s deștepți,
Și-o să-i ARDă répede,
Vâlvătaia USL.
(Miloș Petru)

-„duC Că” e semicacofonie (cu sau fără virgulă)
-„répede” nu rimează cu „USL”

Îmi place mult prima ta epigramă.
Citind-o pe ultima:

Iubita mea, așa bogată
Că m-ar putea-ngropa în lei,
(Nelu)

am o nedumerire:

E dragostea ei
Ca groapa cu lei?

Apropo de tema cu via, uite un distih (nu-mi amintesc acum al cui):

Asta-i curată barbarie,
De ce o-ngropi, nu vezi că-i vie?

Și apropo de toamnă și frunză, uite o epigramă a lui Gheorghe Chirilă:

Opțiune

Ce anotimp îmi place? Eu socot
Că cel mai mult mă ispitește toamna,
Cu frunzele-i ce cad de peste tot...
(Grăi Adam cu tâlc, privindu-și doamna)

Dan-T, din adunătură,
Fură vorbe,... care fură.

Dane, în catrenul meu anterior am pivotat în V4 în jurul primului cuvânt din acel vers, „fură”, care are dublu înțeles, de perfect simplu de la „a fi” și de prezent de la „a fura” (fură toți).
Măi Dane, dar bine mă mai studiezi, pentru că asta ai făcut și tu în ultimul tău vers.
Ce-mi aduci din Italia ca să-ți uit furtișagul și să nu spun nimănui?
E.S.

Electorii știu să-i ARD-ă,
Pe cei ce FURARÃ țara.
(Miloș Petru)

Încep pe oltenește, dar nu continui tot pe oltenește

Pe-ăștia n-o să-i mai îndrepți,
Fură toți băieți deștepți,
Și-o să-i ARDem, știi de ce ?
… Fură toți din USL.
E.S.

Am completat titlul, comentariului meu precedent, care pt că era prea lung nu a putut fi afișat în întregime.
E.S.

Dacă despre cei care au renunțat să mai trimită epigrame la festivaluri se poate spune cu cinism că prezența nu este obligatorie, rămâne cazul epigramiștilor foarte buni care sunt păgubiți de premiile pe care le merită.
Dar retragerea unora, fie și temporară, e un semn de rău augur.
Se mai adaugă și principiul nesănătos al rotației: dacă cineva are grupaj de premiu și a mai fost evidențiat și la alte festivaluri, uneori nu i se mai acordă și îl primește altul și astfel apare o relativitate în plus.
Uitilă ar fi și postarea tuturor epigramelor premiate pe net. Ele ar putea apărea chiar pe acest site.
Comunicarea lor ar fi o dovadă de corectitudine din partea organizatorilor de festivaluri.
E.S.

Jurizarea e o boală cronică a festivalurilor de epigrame.
În consecință o serie de autori au renunțat să mai participe. Avem suficient de multă epigramă pentru care aceste festivaluri nu mai sunt, din păcate, reprezentative.
Tot din păcate, se vorbește fără rezultat despre jurizare de prea mulți ani.
Ar trebui ca organizatorii să publice toate epigramele premiate. Dar nu o fac.
Ar putea revista „Epigrama” să preia această inițiativă și să le publice pe toate acestea.

Dau și al doilea catren pe care organizatorii ni l-au făcut cunoscut:

În ochii tăi, lumină vie,
E-atât mister ascuns încât
Aș tot trăi o veșnicie,
Dar mi-e că nu trăiesc atât.

Nu e o problemă de gustibus și acel catren cu 2 cacofonii, premiat și el, probează acest lucru. Catrenul e citat în primul meu comentariu.
Toate se vor lămuri doar de când se va începe publicarea integrală a epigramelor din grupajele premiate. Și o poate face chiar revista cu acest nume: „Epigrama”.
E.S.

Sfidându-ți prin șoapte
Contorul rebel,
În RONDul de noapte
Îi faci un RONDel.

Și ți-a ieșit foarte bine.
E.S.

„Eșicher politic românesc

N-ai la ce sa te astepti...
Asta este, ce sa faci?
Cei de stanga nu sunt drepti,
Cei de dreapta sunt stangaci!”
(Sorin Olariu)

Cum cei de stânga nu sunt drepți,
Și-o dovedește fapta,
Ne spun bărbații înțelepți
Că… stânga nu-i ca dreapta.

E.S.

În catrenul tău rimele sunt OK, dar mai trebuie să respectăm și ritmul. Nu e greu, numai să vrem și cu timpul ni se formează reflexul. O epigramă trebuie să aibă și o poantă. Dacă și înțeapă, e și mai bine.
Mulțumesc pentru popas.
E.S.