Eugen Sfichi

De luni voi cere-audiență,
Spre a obține aprobare
De la primar, cerând clemență:
"MÃ LAȘI să urlu ce mă doare?!"
G.B.P.

Expediere

Primarul, de la primii pași
Când tu o să-i străbați biroul,
Îți va răspunde ca ecoul:
"Mă lași?"
E.S.

De la miting (I) De la miting (II) De la miting (III) De la miting (IV)

Ca prieteni devotați
Te privim îngrijorați
Și avem o bănuială
Că ai dat-o-n bâlbâială.

Îndoiți-vă cât vreți. Recitiți-mi comentariul de pe 17 ian. a.c. ora 21:28. Eu mi-am scris epigrama în 2003. Discuțiile amintite pe care le-am avut cu domnul Corbu au fost în 2003 și 2004. Dvs. ați înțeles altceva.
Am verficat, Ioan Peia a postat catrenul citat de Florin Rotaru în 2006. E chiar cel mai bun din grupajul de acolo.
Dacă vă lăsați purtată de vehemență, puteți ajunge la orice concluzie.
Eu sunt sigur pe ceea ce am scris eu.
E.S.

Modific puțin o replică pe care ți-am dat-o înainte.

Personal, aș prefera ca ultimul vers să fie așa:
Iar restul… „restul e tăcere”.
(Nelu Gârda)

Replică

Dorind să fii mai explicit,
Fiind sfios, te-ai bâlbâit.

Sună mai bine așa. În fond am vrut să spun același lucru și în prima variantă, că ești un băiat rușinos, adică timid, dar distihul e o formă de exprimare cam strâmtă și e mai bună varianta de acum.
E.S.

Variantă la aceeași temă

„Fac acum firescul gest
Sub privirile-i severe
Și-ntind mâna după rest
...Însă restul e tăcere"

Ioan Peia, Antologia de epigrame agonia.ro, 2009
(Florin Rotaru)

Mulțumesc pentru semnalare.
Habar n-avem de catrenul lui Ioan Peia. Eu am venit mai târziu pe Agonia.
Epigrama mea a fost scrisă în 2003, deci e anterioară catrenului lui Ioan Peia.
Face parte din lotul de eipgrame pe care l-am trimis la sfârșitul anului 2003 domnului George Corbu în vederea selectării pentru Atologia Epigramei Românești. Nu a fost selectată la ediția din 2004, nici la cea din 2007, pentru că era alocat un număr de epigrame pentru fiecare autor, dar a fost apreciată de domnul Corbu ca fiind o epigramă de antologie. Atunci am participat cu ea la un concurs al UER-ului și a fost publicată.
Dacă ne uităm la epigramele pe care le-am postat ca texte pe acest site, cu excepția celei intitulate „Unui patron”, care a fost făcută la minut, celelalte au fost publicate imediat după ce au fost concepute.
De exemplu „Unui comerciant” a fost publicată în 2003 și apoi în Antologia Epigramei Românești din ediția 2004 și în ediția următoare.
Așa voi proceda și în continuare.
E.S.

1.
Tu cumperi marfă, prinzi putere,
Și parcă te îngrași, pe când
Eu număr banii surâzând:
„Cu ăștia n-o să fac avere”.
(Nelu Gârda)

Când voi ajunge la putere,
Să știi că fără-ntârziere
O să-ți devin client fidel
Și te-oi îmbogăți nițel.
E.S.

2.
Personal aș prefera ca ultimul vers…
(Nelu Gârda)

Nelu, e preferabil personal decât mocăniță.

3.
Personal, aș prefera ca ultimul vers să fie așa:
Iar restul… „restul e tăcere”.
(Nelu Gârda)

Ai vrut să fii mai explicit,
Dar rușinos, te-ai bâlbâit.
E.S.

Se spune că versul scurt ar trebui să fie cel mult jumătate din versul cu care face pereche. Ori aici raportul e de 7 la 9.
(Nelu Gârda)

Da Nelu, se spune, dar nu e un canon. Și chiar dacă ar fi, excepțiile întăresc regula. În multe cazuri e valabil ce spui, dar nu în absolut toate.
Am ales o epigramă verificată atât în cenaclu, sau la anumite întruniri, cât și pe scenă în fața unui public larg și am urmărit reacțiile în toate cazurile. Au fost pozitive.
De fapt, cu alte catrene, te-am încercat și pe tine. Recitește comentariile mele epigramatice de la textul tău „Sugestie de Sf. Ioan” Vei vedea câteva catrene ale mele cu ultimul vers scurt. Și de două silabe, și cu puțin mai mult de jumătate.
Uneori se cere ca ultimul vers să fie mai condensat, mai scurt, chiar dacă depășește jumătatea.
Epigrama este o artă în miniatură, dar și o artă a excepțiilor.
E.S.

Atunci când, prins cu gânduri bune,
Vibrezi de dorul de-a le spune
Și-mi vii cu câte un elogiu,
Aș vrea si fii... un orologiu!

... Dacă nu ne luăm un pic în... baloane și dacă nu ne (auto)ironizăm, dispare sarea și piperul
(Nelu Gârda)

Nelu, ne spui că vrei un orologiu.

Ca să te organizezi
Și să-ți mai condimentezi
Poantele, am să-ți ofer
O clepsidră cu piper.
E.S.

Voi merge-n iad neapărat,
Fac parte din clienții
Ce drumu-l au complet pavat
Cu bunele intenții.
(Dan Norea)

Dane

O să ți se moaie fala
Când te va încinge smoala.

Eu am făcut analize ale catrenului tău în două intervenții și în ultimul tău comentariu te faci că nu le vezi.
Eu ți-am prezentat nunțele din limba română iar tu continui pe linia Wikipedia. Zici că ți se pare nerelevant dacă Samuel Johnson a fost sau nu creatorul expresiei pe care îți bazezi catrenul. Atunci ce relevanță are înșiruirea de nume din paragraful tău în engleză. Te citez: „Wikipedia spune: Authors who have used the phrase include Samuel Johnson, Terence McKenna, Bruce Dickinson, Madonna, Billy Joel, Coleridge, Sir Walter Scott, Søren Kierkegaard, Honoré de Balzac and Karl Marx”.
Îți repet că Wikipedia nu este o sursă sigură de informații. Ca să-ți dau o referință despre prioritatea lui Dr. Johnson, așa cum mi-ai cerut, îți recomand „Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre” al lui I. Berg, Editura Științifică, 1968, pag. 176.
Îți stau la dispoziție oricând și cu orice analiză.
E.S.

Amice, e un tic al tău,
Că tot ce spun întorci pe dos;
Cum știu précis că nu ești rău,
Conchid că ești invidios.
(Nelu Gârda)

Răspunsuri

Ai vrea să tac și-mi spui cu tact,
Ca limba unui ceas, exact
Ce tic verbal ți-ar fi pe plac
Să-l am cu tine : e... tic tac.

Nelu, nu-mi stârneai niciun pic de invidie când îți dădeam replicile, până ce mi-ai trimis ultimul catren, cel de mai sus. Citind versul trei scris de tine, „Cum știu précis că nu ești rău”, recunosc faptul că am devenit cam invidios pe flerul psihologic pe care îl ai și care te-a condus la o apreciere corectă, exprimată cu sinceritate.
Précizez că nu-mi rămâne decât să-mi semnez epistola :

Eugen cel Bun

Lui Nelu Gârda
care nu și-a cinstit urătorii, ci le-a dat să privească o poză.

N-ai vin, femeile te-mbie,
Dar numai din fotografie,
Și înțelegem că esența
Din viața ta e abstinența.
E.S.

Sătul de viața ce-am trăit,
Cu chefuri lungi, femei și vin,
Epuizat și obosit,
Sunt ore-ntregi când mă abțin!
(Nelu Gârda)

Replică
Nelu, iată cheful tău de pomină:

Când în public te aplauzi
Singur, scoți în relief
Că nu ai decât un chef :
Să te lauzi.

Voi merge-n iad neapărat,
Fac parte din clienții
Ce drumu-l au complet pavat
Cu bunele intenții.
(Dan Norea)

a. Norică, ai fost de acord cu ultimul punct de vedere din comentariul meu precedent și anume că exprimarea corectă din versul doi (sau mai ortodoxă, cum zici tu) ar fi fost „Fac parte dintre clienții” și ai argumentat că ai folosit „din” in locul lui „dintre” pentru a respecta prozodia.
Eu am semnalat un viciu de logică în catrenul tău, și anume că : dacă iadul e pavat cu intenții bune, în sensul că se fac lucruri îngrozitoare în numele unor intenții bune, reciproca nu e adevărată, intențiile bune nu te duc automat în iad, nici măcar în glumă, pentru că toate faptele pozitive și înălțătoare au izvorât tocmai din intenții bune.
Ajungem iar la versul doi: „Fac parte din clienții” așa cum ai folosit tu, sau „Fac parte dintre clienții”, exprimare considerată de amândoi mai corectă. Să vedem și diferența de nuanțe dintre ele.
„Dintre” este selectiv. Poate desemna o categorie care se desprinde din totalitatea clienților invocați de tine.
Din păcate cuvântul „din”, cel folosit de tine, uniformizează, egalizează și contribuie la sugestia că toți cei care au drumul „complet pavat Cu bunele intenții” ajung în iad. Și ajung chiar „neapărat”.
Iată viciul de logică pe care ți l-am semnalat în catren.
b. Argumentezi cu citate în engleză din Wikipedia.
Din păcate Wikipedia nu este o referință foarte serioasă și mai conține greșeli. Poate oricine să pună acolo un articol și corectitudinea informațiilor depinde de competența și uneori chiar de buna intenție a autorului. Chiar și postările în limba engleză de pe Wikipedia sunt uneori viciate.
Să luăm articolul din care ne citezi în engleză. Tu afirmi că „Wikipedia spune: Authors who have used the phrase include Samuel Johnson, Terence McKenna, Bruce Dickinson, Madonna, Billy Joel, Coleridge, Sir Walter Scott, Søren Kierkegaard, Honoré de Balzac and Karl Marx”.
Samuel Johnson nu e unul dintre autorii care au folosit expresia pe care se bazează catrenul tău. După majoritatea specialiștilor, el este chiar cel care a creat-o, ceilalți enumerați doar o folosesc și prin urmare nu sunt autorii ei. Câțiva specialiști o consideră chiar mai veche și o atribuie lui John Ray, care nici măcar nu e amintit de Wikipedia. (Forma originală este cea citată de mine: hell is paved with good intentions. Partea cu drumul e o variantă care poate genera confuzii, ca în cazul de față) Forma franceză e clară, ca și cea în engleză:
„L'enfer est pavé de bonnes intentions.”
Uneori Wikipedia nu lămurește nimic.
Multe informații de acolo sunt bune, altele nu, așa că după ce am luat câteva plase, eu îmi verific de multe ori datele pe care le găsesc pe Wikipedia.
Iată că o simplă și sumară notă la subsol, pe care ai fi putut-o pune când ai postat textul, ar fi fost benefică.

Lui Nelu Gârda
care nu și-a cinstit urătorii, ci le-a dat să privească o poză.

N-ai vin, femeile te-mbie,
Dar numai din fotografie,
Și înțelegem că esența
Din viața ta e abstinența.
E.S.

Voi merge-n iad neapărat,
Fac parte din clienții
Ce drumu-l au complet pavat
Cu bunele intenții.
(Dan Norea)

Știm unde-ai să ajungi și-ți spun
Un foarte călduros „Drum bun!”

1.Cred că ar fi trebuit ca într-o notă de subsol să fi făcut trimitere la expresia lui Samuel Johnson „iadul e pavat cu intenții bune” (în engleză „hell is paved with good intentions”). Deci pavajul e în iad și nu în drumul spre iad.
Nu e o expresie autohtonă și nici nu e dintre cele mai uzuale.
S-a srecurat în catren un viciu logic: dacă iadul e pavat cu intenții bune, în sensul că se fac lucruri îngrozitoare în numele unor intenții bune, reciproca nu e adevărată, intențiile bune nu te duc automat în iad, nici măcar în glumă, pentru că toate faptele pozitive și înălțătoare au izvorât tocmai din intenții bune.
2. Uneori „din” poate avea sensul lui „dintre”, dar în cazul de față exprimarea corectă este „Fac parte dintre clienții”

Băiete, îți explic pe dată,
De unde micul amănunt:
Era puțin intimidată
De părul meu, ușor cărunt.
(Nelu Gârda)


Fata –încă n-are BAC-ul -
Nu dorea a eschiva,
Ci voia să dea colacul,
Să mă poată-mbrățișa.
(Nelu Gârda)

Replică

Oricât de mult te-ar admira,
La anii tăi,... femeile
Nu ți-ar putea îmbrățișa
Decât ideile.
E.S.

1. Despre poza afișată (am modificat ușor primul catren)

Oferta fu să-ți umpli sacul
De ziua ta cu tot colacul,
Cât despre fată, vezi prea bine
Că nici nu s-a uitat la tine.
(Eugen Sfichi)

Eram sigur că va observa cineva!

Băiete, îți explic pe dată,
De unde micul amănunt:
Era puțin intimidată
De părul meu, ușor cărunt.
(Nelu Gârda)

Replică

Stătea intimidată fata
Cu chipul inundat de roșu,
Dorind cu drag să-ți spună... tata
Moșu.
E.S.

2. Mulțumesc și pentru bogata tehnologie(:)) de ungere cu care mi-ați sărit în ajutor.
(Nelu Gârda)

Strânși în ceata de glumeți
Și amici petrecăreți,
Fără țuica minimă,
Tot te-am uns la inimă.
E.S.

Nelu, o urare folclorică :

Fii mai verde ca stejarul
Și să faci bănet cu carul
Și catrene ca oțelu’,
Foaie verde aluNelu.

„Ofertanta e din București, nu spui cine!”
Nelu Gârda

Nelu, mai analizează poza pe care ai afișat-o :

Oferta e să-ți umpli sacul
De ziua ta cu tot colacul,
Dar fata vai, privește-o bine :
Nici nu se uită ea la tine.

Nelu, petrecere frumoasă !

Nelu, La Mulți Ani cu Sănătate, ție și tuturor celor care își serbează azi onomastica !
E.S.

La punctul 2, rândul 1, din comentariul meu precedent, este evident Ștefan cel Mare și Sfânt.

Se spune că o căsnicie
E ca un foc dogoritor
Ce se aprinde-n dormitor
Și arde în bucătărie!
L.G.

Laurențiu, epigrama e bună, dar eu am altă opinie:

Spun unii despre căsnicie
Că e un foc dogoritor
Și când se stinge-n dormitor
Afumă în bucătărie.

Un An Nou Fericit tuturor!
E.S.

„Luând și un premiu, îți dai seama că bucuria mea a fost dublă”
zise Laurențiu, acordând o steluță reportajului care vorbește despre premiul său și despre catrenele sale.

Lui Laurențiu

Ghiță, fără să mai fie
Încurcat de modestie,
A venit să își aclame
Propriile epigrame.

Și tot lui Laurențiu, un nume predestinat :

Ursitoarele de viță,
Strânse lângă pruncul Ghiță,
I-au prezis că va fi faur
De umor, numindu-l... Laur...

În comentariul amintit, umorul său a fost mai mult involuntar.

„Mulțumim, Norică, pentru acest remember”
(Laurențiu Ghiță)

Laurențiu, te-ai fi putut exprima în versuri ca acestea:

De n-ar fi Norică-n sat
Altul m-ar fi lăudat?

Dar așa Norică este
Și-s la lume de poveste

Și ai fi putut semna L.G.

Dane, ai multe talente. Îl ai și pe cel de repoter. Ai un stil antrenant și plin de umor.
Îi felicit pe Vasile Vajoga, Laurențiu Ghiță și Florian Abel. Lui Florian îi amintesc faptul că are câteva motive antidepresive ca să mai și zâmbească. Doar are patalama de umorist.
Dar suntem printre epigramiști, așa că îmi revin repede din laude și comentez fotografia voastră dominată de Ștefan cel Mare :

Chiar strângeați pe șest cu furci
Diplome, când v-a zărit
Vodă și v-a risipit
Ca pe turci ?

Vă privesc imprăștiați în poza cu pricina.
E.S.