Eugen Sfichi

În intervenția mea anterioară, „de mult" devine „demult".
E.S.

Pentru părerea en gros s-a vorbit.
En detail, eu prefer numărul 1, atât de la prima temă, cât și de la a doua.
Uite și replica la :

E-un marinar din lumea bună,
Ce-a străbătut în larg pământu`,
Dar se cam teme de furtună,
Și ca dovadă-nchise Vântu.
P.M.

Așteptăm de mult cuvântu’
De osândă pentru Vântu.
E.S.

După moto înțeleg că vrei să spui că din șase epigrame, trei sunt lulele și trei surcele.
Apropo de cea cu amicul, tu și... acolo te duci sub acoperire? E abuz în serviciu, sau te referi la veșmânt?
Primul epitaf îmi place, e bun, dar nu era preferabil să-l fi trecut la persoana a treia? Nu cred că ne-ai mai putea povesti ceva după acel moment. Ai folosit persoana I pentru claritate, înțeleg, dar acum am un frison intens: nu cumva scriu unui zombi care s-a întors să-și recuperezi ortul? Ar fi o „Avariție extremă”, ca în titlul tău.
Redevenind serios, epigramele sunt bune și muncite și pentru a nu știu a câta oară sunt de aceeași părere cu Vali. Creativitatea ta e zburdalnică, așa cum spune ea, chiar prea zburdalnică, așa că mi strecoară iar gândul înfiorat: nu cumva vorbesc cu un... (Doamne apără și păzește!)
Îmi vin în fire și îți mai spun o dată, pe nerăsuflate, că epigramele sunt bune și muncite și creativitatea ta e zburdalnică... dar de ce tremur?
Nelu, să auzim de bine și de un premiu, sau o mențiune.

Epitafurile sunt bune, primul dintre ele e excelent.
Menționez și Compliment-ul, dar și parada bolșevicilor.
Ghinionistul aduce ghinion și putea să lipsească.
Și acum replica mea :

La înmormântarea soacrei

Când dusă-i azi pe năsălie,
Chefliul merge-n urma ei
Trăind o triplă bucurie,
Căci vede-n loc de una, trei…
I.D.

Chefliul întruna se pișcă
Și-i pare că soacra mai mișcă...

Îmi place cum ai abordat tema a doua. Ai găsit o soluție ingenioasă.
Preferatele mele sunt cartea de epigrame și picioarele doamnei.

El, crocodilul bestial,
Reptila înfiorătoare,
Ajunse, într-un trist final,
Călcat de-o damă în picioare.
(Vali)

Așa cum te-am obișnuit, îți dedic un amfibrah:

De când a intrat în bucluc
Avea crocodilul un of :
„Mai bine devin un pantof,
Decât să rămân sub papuc”.

Epigrama cu aritmia e binevenită, și propun s-o învățăm toți pe de rost, ca să păstrăm ritmul când scriem epigrame.

Continui cu o frază în al cărui început te citez:
„Dintre agoniști, am înțeles că” eu nu am participat la acest concurs. Neparticipând, privesc lucrurile relaxat.
E.S.

Sunt nevoit să adaug comentariului meu anterior o propoziție care lipsește. Imediat după paragraful cu limba engleză și Jerome K Jerome urma:
„Tot așa e și cu limbajul poetic”.
Am scris în Word, am dat copy, nu am prins tot textul și când am cules și restul, am pierdut această propoziție.
Madrigalul e o poezie prin care existența ne devine mai frumoasă și putem face astfel de complimente femeii iubite toată viața.
E.S.

Fantezie în galop
Cu piciorul metric șchiop.

Te descurci excelent pe trei versuri exotice. La capitolul catren îți răspund diseară.
Cu subtilitatea, imaginația și delicatețea cu care schițezi imaginile ai putea să scrii madrigale de referință. Nu te las, e spre binele tău.
Al treilea de aici e o capodoperă.
Dacă în „Acurela” lui Minulescu :
„Un bătrân și o bătrână,
Două jucării stricate
Merg ținâdu-se de mână.”,
la tine imaginea e înduioșătoare : îi văd contopiți, estompându-se în timp. Aș putea scrie pagini întregi despre acest haiku, dar sunt la muncă.

Am vrut să-i agăț mărțișoare
Dar sânu-i frumos mă îmbată,
Mă uit cu nesaț și pe dată
Văd dublu...-amțesc și mai tare...
(Dan Norea)

Stau și mă tot foiesc pe scaun întrebându-mă de ce i-ai spus madrigal. Că e catren, sunt de acord. Că are umor, din păcate involuntar, ți-am sugerat în comentariul meu anterior : vorbești despre un sân și pe urmă vezi dublu (adică doi) și mai și amețești după asta.
Catrenul are chiar mai mult umor involuntar: „Văd dublu...-amțesc și mai tare...”
După dublu ai pus puncte de suspensie care presupun că urmează ceva neprevăzut și prin urmare ele cer o mică pauză. Acel ceva neprevăzut care urmează e... liniuța de unire. Ne pui să facem pauză după „u”, apoi ne ceri să-l pronunțăm în diftong cu „a”-ul de la „amețesc”, pentru că altfel nu-ți mai iese ritmul.
Dacă agăți mărțișoare și vobești despre sân, se înțelege că agăți mărțișoarele de sân, deci ești într-o clipă de intimitate pe care noi ți-am tulburat-o.
Atât primul meu comentariu cât și acesta pornesc de la expresia „văd dublu”. Un madrigal cere delicatețe și eleganță, iar expresia incriminată nu prea e niciuna, nici alta.
Ar cam trebui să o schimbi.
Uite și niște madrigale ale lui Cincinat Pavelescu și sentimentele lui delicate față de femeie :

Sub paleta toamnei sângera grădina
Împletindu-ți visul cu păreri de rău;
Tu făceai buchete și furai lumina
Razelor de soare prinse-n părul tău.

Smarandei

De ce în ochii tăi albaștri
Plutește-atâta vag mister?
Ori te-ai uitat prea mult la cer
Și-ai năzuit mereu spre aștri?

Madrigal trist

Noaptea parcă este o perdea albastră
Peste care fluturi galbeni s-au oprit,
Vino ca să plângem pe iubirea noastră,
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.

Desigur, se putea oricum numi,
Dar e ciudat că s-au gândit să-i spună
Autostrada Soarelui, deși
Sunt cratere, acolo, ca pe Lună!
Vali

O explicație ar fi

În a soarelui lumină
Strada pare lună plină.

Dar sânu-i...
Văd dublu...
(Dan Norea)


După iubiri trecătoare,
Vezi, doar când anii-s bătrâni,
Că și nevasta ta are
Două urechi și doi sâni.

Cad în VALURI domnișoare
Drept lui Vova la picioare
Cu un „VOT!”* satisfăcut:
Ce-am avut și ce-am pierdut!
I.D.

Votul lor mă lasă rece,
Ce e val, ca valul trece.
E.S.

Azi faimosul Dragobete
Parcă a uitat de fete,
Nu mai umblă pe alei...
Are-n sat paradă gay!
I.D.

Te jelești că Dragobete
Ar cam fi uitat de fete,
Turuind pe laiță,
Ca o... gay-ță

Neomioritică

Fata de pe internet
Se topește de alean;
S-ar iubi cu un poet,
Dar îi place c-un cioban!
I.D.

E balada un portret
Al ciobanului poet
Și firesc, la vremuri noi,
Fata-i vrea pe amândoi.

Nu le-am frecat
Ci le-am mâncat.
E.S.

"Dansul pinguinului"
Nelu Gârda

Criză, jale și suspin,
Cu o leafă amărâtă
Te transformi din pinguin
În... "Rățușca cea urâtă".
E.S.

"Ce soartă au popoarele vecine,"
P.M.

Nea Mitru, inima ne crește :
Și tu vorbești... moldovenește !

M-ai sfichiuit precum nuiaua
Și m-ai șocat, amice bard:
La ce e astăzi beizadeaua,
Mai bine mă făceai bastard!
Nelu Gârda

Din istoria militară anglo-franceză

Copil din flori, slăvind amorul,
E William Cuceritorul.

Nu-mi pierd zilele-n bodegi,
Nici cu-n țoi nici c-o drăguță,
Pe-Agonia nopți întregi
La „Cîrciuma lui Bicuță”.
Liviu Ioan-Mureșan

Ritmul ar trebui să fie dat de ultimul vers:

La- „Cár-ciu-ma- lui- Bi-cú-ță”

sau: a á a a a a á (a)

primele trei versuri de mai sus ar fi în ritm trohaic, iar ultimul e altceva.
E.S.

În România, bugetarii
N-au operații garantate,
Dar, fără botox, la salarii,
Rămân cu buzele umflate.
Vali

Epigrama e bună, dar să vedem și contextul:

E criză, stimată prințesă,
Au dat-o ca știre și-n presă,
Iar până când ea nu se gată
Rămânem cu buza umflată.
E.S.

Nu pierd eu zilele-n bodegi,
Cu-n țoi sau cu o drăguță,
Dar pe-Agonia nopți întregi
La „Cîrciuma lui Bicuță”.
Petru Milos

O clipă n-am prăpădit
C-un țoi sau cu o drăguță,
Fiindcă am chefuit...
La „Cârciuma lui Bicuță”.

În forma aceasta păstrezi ritmul.
E.S.