Poezie
Un om mușca dintr-o pâine
1 min lectură·
Mediu
Atunci, în noaptea roșie dinainte de final
Când toate creaturile de pe Pământ își pregătesc saltul mortal
Atunci când Îngerul va întreba, banal
\"Ce ai văzut ?\"
Voi spune că am văzut un om mușcând dintr-o pâine.
Se întorcea acasă cu trei sacoșe pline
Și pâinea într-o mână și tot mușca din ea.
Se întorcea acasă, să le fie lor bine
I se făcuse foame, nu mai putea răbda.
Un om mușca dintr-o pâine.
Era un om, era un Înger oare ?
Era un om trudit, un stâlp de sare ?
034.164
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Galateanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Galateanu. “Un om mușca dintr-o pâine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-galateanu/poezie/136969/un-om-musca-dintr-o-paineComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
poemul \'atinge\' si e remarcabil din acest motiv.
suscita omenia, puterea noastra de a privi catre altii, de a veni catre ei.
despre rima, ritm...perfectibile.
dar mi-a placut, e frumos poemul tau.
suscita omenia, puterea noastra de a privi catre altii, de a veni catre ei.
despre rima, ritm...perfectibile.
dar mi-a placut, e frumos poemul tau.
0
Atunci cand un urs polar spala vasele, un pinguin fanat citeste ziarul, in lume ploua, timpul se indeparteaza din ce in ce mai mult de jocul culorilor calde, imi amintesc de cum si-a amintit in secolul al XV-lea un sufi de mine: se facea ca-mi luna acesta nu s-au dat primele ... Am batut la o poarta jumatate aur, jumatate vis.\" Va rog sa-mi dati o bucata de paine. Daca se poate neagra, daca se poate calda...\" Nu-i nimeni casa!\", Dar nu vreau pe nimeni, vreau ceva de mancare, sau poate doar un cuvant\"
0

(Acum citeva ore, reveneam din Moldova cea grav afectata de ploi, abia bijbiind pe drumurile rupte de apele navalitoare. Poate ca , pastrind in fata ochilor acest suvenir apocaliptic, textul acestui poem a dobindit si mai multa greutate...E greu de explicat cit de impresionant este un drum pe care nu mai circula nimeni, pentru ca acel drum nu mai duce nicaieri...Omul - sau ingerul - nu mai revine acasa, la ai sai,muscind infometat din piine si din cer...Casa pluteste pe amintiri, in aval de disperare, laolalta cu tineretea...)
\"Era un om, era un inger oare?
Era un om trudit, un stilp de sare?\"
Era un vis din care nu mai coboara nimeni, era...amintirea vietii din care descaleca, poate, un ctitor de mic paradis de altadata.