Îți mai aduci aminte toamnă,
Eram în parc, în prag de iarnă,
În jur erau doar frunze moarte
Și o femeie, mai departe...
Stătea pe-o bancă liniștită,
Ca o statuie-ncremenită,
Iar...doar o
Ieri mergeam spre magazin
Căutând un alt destin,
Dar pe drum ne-am întâlnit
Si tu iarăși mi-ai zâmbit,
Ca atunci...când am plecat,
Pe un pod neterminat.
.......................
Îmi aduc din
Când eram stăpânul ceții,
Iar tu roua dimineții,
Ne-ntâlneam pe munte vara...
Așteptând să vină seara.
Eu chemam în joacă vântul
Care-ți dezvelea veșmântul,
Iar tu apa din pâraie
O vrăjeai
Mă iubești? Atunci, te-am întrebat;
Ai spus: \"Nu!\", ai râs și ai plecat.
O iubesc? Și eu m-am întrebat;
Am spus: \"Da!\", am râs și am plecat.
Tot nu mă iubești? Am întrebat;
Ai spus:
Un val ciudat te-a ridicat
Pe creasta lui...și a plecat;
E valul timpului pierdut,
Plecat acum spre început!
P.S.
Nu vei simți că ești pe val,
Deci poți trăi că și pe mal;
Poți să zâmbești,
Ai plecat pe podul galben, podul între noi și lume,
Ai plecat la miezul nopții, ora când nu trece nimeni.
Ai plecat pe podul galben, podul despărțirilor,
Ai plecat la miezul nopții, ora
Când ai dansat cu grație în tocuri
Pe inima-mi căzută-n letargie,
Am înțeles că-mi faci electroșocuri -
Resuscitând o veche jucărie.
Deși ai jucării mecanizate,
Telecomenzi și alte
Iubirea mea e ca un val -
Și poți s-o vezi...diseară,
Dar când se va lovi de mal,
Probabil, o să moară.
Aș vrea să-i fie malul lin,
Să fie ca o plajă,
Iar tu să mă aștepți când vin,
În mână
În clepsidra verde timpul s-a oprit
Iar acum nisipul este împietrit,
Dar în miezul lui într-o colivie
Pasărea iubirii este încă vie.
Iar arheologii cândva peste ani
Scormonind aiurea după
Ieri eram pe podul galben
Numai eu și un păianjen
Amândoi țeseam un vis
La intrarea-n paradis.
Visul alb ca un voal
Se-ntindea din mal în mal,
De la farul părăsit
Până-n valul
Mai încerc din când în când
Să trezesc visul din gând
Ca atunci când te doream
Și în suflet te țineam.
Dar când gândul e lovit
Visul zace amorțit
Ca un fluture-nghețat
Sau un suflet
Sunt astăzi ce am vrut să fiu:
Un val de mare în pustiu;
Dar tu nu ești ce poți să fii:
Un far în nopțile pustii.
Rămâi ce ești: un far de zi,
Frumos în zilele pustii,
Un vis chemat de valul
Are rost să mai lupt?
Am citit undeva că „iubirile neîmpărtășite nu sunt iubiri, ci doar încăpățânări”. Asta este „gândirea” unui…„gânditor anonim”.
Eu cred și am spus-o de mai multe ori:
Nu poți fi o Desdemona -
Nu sunt negru – nu ești donna;
Azi esti numai o femeie...
Unde mulți aveau o cheie!
Nu aș vrea să fiu Othello,
Nici măcar un Donatello,
Vei rămâne deci o stâncă:
Unde
Grămezile de versuri
Sau vorbele rimate
Sunt azi ca niște ramuri
Tăiate și uscate.
Dar dacă vine frigul,
Uitării sau tăcerii
Vor întreține focul,
Speranței și iertării.
P.S.
Prin coșul
Tu mi-ai cucerit sufletul, dar eu îți voi învinge rațiunea. După un schimb de teritorii luptele vor continua până când eu voi fi cu totul al tău iar tu numai a mea. (Eu, învinsul învingător)
M-am întâlnit cu Monelly
Cândva...prin nopțile pustii,
Eram un val - mereu hoinar,
Iar ea - lumină într-un far.
Era un far îndepărtat,
Pe vârf de munte înălțat,
Eu îl priveam cum
Iubirea mea este rotundă
Un cerc perfect în jurul tău,
A fost la început o undă
Cu epicentru-n visul meu.
Iubirea mea este o taină
Ascunsă într-un curcubeu,
Culorile îi sunt o haină
Dar
M-am întors pe malul mării
Încercând să regăsesc
Plaja, unde-n miezul verii
Îmi șopteam că te iubesc.
Caut prima amăgire,
Visul, de la început,
Când credeam că în iubire
Chiar și briza-i un
Am auzit aseară vântul
Bătând ușor la geamul meu,
Spunea să-i pun pe umeri gândul
Să-l ducă el în părul tău.
.......
S-a-ntors mâhnit aseară visul
Din locul unde l-am
Rând pe rând revin în mine
Gândurile revărsate...
Ce te căutau pe tine
Zi de zi, noapte de noapte.
Nu le țin în carantină
Chiar și dacă-s virusate...
Le golesc doar de lumină
Și dorințe
Ce tandră ești în visul meu
Când mă ating de trupul tău
Și cât mă bucur că exist…
Deși când mă trezesc sunt trist.
P.S.
Povestea nopților de vară...
Când eu în patul dintre flori
(Deși
Ieri au început să-mi cadă
Sentimentele...pe stradă,
Nu erau evenimente
Ci doar simple incidente.
P.S.
Murmurând: „festina lente”!
Două târfe eminente,
Profitând că sunt „al dente”,
M-au
În căsuța de pe deal
Stă un cuplu ideal:
Fantele cu tolba plină
Și roșcata sex-mașină.
Traiul lor e monoton -
Ziua sex și noaptea somn,
Dar problema lor reală
Este drama conjugală.
Soțul
EF