Poezie

Mi-ești atât de-aproape

1 min lectură·29 mai 2009

Mediu

Azi,

Acum.

De-am și uitat de drum.

Stau locului și-admir,

Frumusețea ta,

Ce-o regăsesc în asființitul soarelui,

Și-n norii grei,

Ce coboară peste sufletu-mi amăgit.

M-ai lăsat orfan,orb și neajutorat.

Ce mă fac fără tine ?

Se lasă răcoarea,soarele s-a dus la culcare.

Și noaptea vine sigur.

“Dar iată,

Bate miezul nopții...

E ora cînd amanții – alt’dată

Sorbeau cu-amantele-mpreună otravă binecuvîntată...

Deci vino,

Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș, părul,

Înfige-ți în priviri Minciuna

Și-n caldul buzei Adevărul

Și spune-mi:

Dintre cîți avură norocul să te aibă-așa

Cîți au murit

Și cîți blestemă de-a nu te fi putut uita?...”

Nu,nu,asta-i de Minulescu.

Și dintr-o dată mi se pare,că nu mai am nimic de spus……..

Unde ești ?unde ești ?

Unde-ai plecat,așa fără…….mine…..fără……să spui un cuvânt ?

Și totuși,

Ȋmi ești atât de aproape,

Ce se-ntâmplă ??

De nu mă supăr c-ai plecat.

Atât de multe ai lăsat în urma ta,

Atâtea…..amintiri……..

Tu nici n-ai plecat,

Cu-adevărat.

002.060

Eugen Bodor. “Mi-ești atât de-aproape.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-bodor/poezie/1839396/mi-esti-atat-de-aproape

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.