Mi-ești atât de-aproape
Mi-ești atât de-aproape Mi-ești atât de-aproape Azi, Acum. De-am și uitat de drum. Stau locului și-admir, Frumusețea ta, Ce-o regăsesc în asființitul soarelui, Și-n norii grei, Ce
EBEugen BodorTrist, dar curcubeu
Ca să ni se-nchine-n zori, Binecuvântare, Vom face din frământări, Răsărit de soare. Lacrima s-o stergi de vrei, Din curiozitate, Ca să vezi in ochii mei, Lacrimi, râs, de toate. Că
EBEugen BodorDisparuta!
Tu-mi desenezi, cu mâini sigure și pricepute, aroma unui măr. Și prin flacăra gălbuie, recunosc orizontul muribund. Cu un vechi curcubeu, luminez drumul și incerc să aflu, unde au rămas
EBEugen BodorE seară!
Lasă-mă, asa din senin, dintr-un gest, al căldurii mele interioare, să- ți sărut degetul arătător, al mâinii tale stângi, care-mi cercetează si desenează, moale si cald, conturul buzelor
EBEugen BodorMoment lucid !
Moment lucid ! Dor de ieri, Și dor de-acolo, Dor de-acasă. Dor de locuri și imagini Din copilărie. Dor de prieteni,ce-au murit, Dor de sentimente, Ce călcate în picioare, Au zburat,s-au
EBEugen BodorCrăciun!
Crăciun! Pustiul crângului, Și liniștea macabră, Ireală, A acestei civilizații, Din “Exilul bunăstării”, Cu tot belșugul si cu masa plină Cu de toate, Nu-mi poate înlocui, Forfota de
EBEugen BodorGânduri, pe terasă!
Primăvara, când se naște, Parcă-i pentru prima oară Orice răsărit de soare, Tot ce-i verde, Orice floare, Orice ciripit de păsri, Sau Orice gândac, Eu ies afară, Cu sufletul îmbrăcat În
EBEugen Bodor