Tac zările în sufletele noastre, Singurătăți se-ntrepătrund… Cu aripi frânte… Încerc s-aprind văpaie ruguri către stele Cu focul dinăuntrul meu abia mocnind. Dorm visele și dorurile

De îmbunătățit

Mormântul

Eugen Bîrziche•Poezie•22 oct. 2009

Ploaia ce-mi cade pe frunte și-n palme, Pe obrajii murdari de pământ, Îmi despică universu-n silabe, Și m-afundă mai mult în mormânt. Săgețile ce îmi străpung tot trupul, În noapte, fac ca

CLX

De îmbunătățit

Eugen Bîrziche•Poezie•25 aug. 2009

Firesc ar fi să mor odată..., Lăsând în urma mea doar scrum, Vărsând cea mai rămas în călimară, Pe coala de hârtie, să mă prefac în fum. Firesc ar fi ca focul să se-ntindă, Să ard pământul tot

De îmbunătățit